După douăzeci de ani - Fabrica de fericire

duminică, 6 august 2017

După douăzeci de ani


E în faţa mea, zâmbitoare, de parcă întreaga lume i-ar sta la picioare. S-a îngrăşat puţin, are colăcei pe gât, dar e elegantă şi are prestanţă. E o femeie frumoasă.
-Şi ce mai faci?, o întreb, fără să aştept un răspuns detaliat.
-Bine. Am doi copii, o fată şi un băiat, care învaţă bine şi fac tenis de performanţă. Eu lucrez la o bancă, sunt director acolo. Între timp, organizez întâlniri, spune râzând şi arătându-şi dinţii albi. Uite, soţul meu e cel de acolo. Îl ştii?
Photo Credit: i.gorshkov Flickr via Compfight cc
Îl ştiu. E un politician din oraş, a fost consilier judeţean în mandatul trecut. Observă că ne uităm spre el şi ne face cu mâna, jucăuş.
-Dar tu?, mă întreabă Gina.
Mă blochez. Am ştiut că avea să urmeze şi întrebarea aceasta, doar că nu am fost în stare să mă pregătesc pentru ea. Ce aş fi putut să spun? Că am o slujbă plătită prost şi unde totul e rutină? Că am divorţat la un an după ce m-am căsătorit? Că nu am avut niciodată copii, deşi mi-am dorit cu disperare unul? M-am prefăcut că m-am înecat cu un os de păstrăv şi m-am dus la baie.
Nu am vrut să vin la întâlnirea de 20 de ani de la absolvirea liceului. Nu am vrut, tocmai din acest motiv. Am ştiut că toţi vor începe să se laude cu realizările lor, femeile cu copiii, bărbaţii cu joburile, că vor depăna amintiri care pentru mine sunt dureroase şi chiar penibile, că vor râde de naivitatea care ne caracterizase în urmă cu 20 de ani, că vor bârfi profesori, directori şi pe fostul diriginte. În ultimul moment, Crina m-a convins să vin. A insistat cu aceeaşi hotărâre cu care bătea mingea în curtea liceului în urmă cu 20 de ani, când, pauză după pauză, juca baschet alături de colega ei de bancă. Poate că doar atât am aşteptat: o vorbă bună. Am cedat imediat.
Uşa de la WC nu se închide, trebuie ţinută cu mâna. Aud voci. O femeie şi un bărbat intră în baie. Crap uşa toaletei, sunt Gina şi soţul ei.
-Repede, să nu ne prindă cineva, spune Gina.
-Ridică-ţi rochia.
Gina îşi ridică rochia de mătase până sub sâni. Pe burtă are un aparat ca o cutie dreptunghiulară.
-Închide ochii, îi spune soţul.
Apoi ia o seringă şi îi face o injecţie în abdomen. Îi aranjează rochia şi o sărută scurt pe buze.
-Gata. Eşti perfectă.

Un comentariu:

@diana.topan