Augustin
Cozmuţa şi-a înscris existenţa între două paranteze rotunde,
ambele decupate din sfârşitul toamnei: 14
noiembrie 1944 – 22 noiembrie 2015.
Jurnalist şi om de cultură, autor al unor cronici literare,
plastice şi dramatice, profund cunoscător al vieţii culturale
maramureşene, Augustin Cozmuţa şi-a lăsat amprenta asupra acestor
locuri, influenţându-şi contemporanii şi unora devenindu-le
maestru. După plecarea lui din această lume, soţia sa, Ileana
Cozmuţa, s-a îngrijit de publicarea manuscriselor rămase
moştenire. Astfel, după ce în anul 2016 a apărut volumul
„Incursiuni în arta plastică”, iată că de curând a văzut
lumina tiparului jurnalul „Anul 70 al vieţii mele” (Editura
Cromatica).
Ileana Cozmuţa, soţia jurnalistului, şi Ioana Cozmuţa, fiica lui |
Lansarea lui a avut loc joi, 9 noiembrie, la Biblioteca
Judeţeană „Petre Dulfu” şi a fost şi un prilej
de comemorare a celui dispărut. La eveniment a participat şi fiica
jurnalistului, Ioana Cozmuţa, alături de foşti colegi, prieteni,
colaboratori ai tatălui ei. Momentul a fost marcat de o emoţie
aparte, la care şi-au adus contribuţia înregistrările audio-video
prezentate de familie, care îl dezvăluiau pe Augustin Cozmuţa la
Zilele Revistei Nord Literar din anul 2014, când a fost sărbătorit
la împlinirea vârstei de 70 de ani, sau citind o poezie de Rilke,
la comemorarea unui alt om de cultură care a marcat viaţa
literar-artistică a Maramureşului, Vasile Radu Ghenceanu. Dar,
desigur, emoţionante au fost şi evocările celor prezenţi.
Primii care
au vorbit despre Augustin Cozmuţa şi despre jurnalul său au fost,
alături de soţie şi fiică, reprezentanţii revistei Nord Literar:
directorul prof. univ. dr. Gheorghe
Glodeanu, directorul executiv Săluc Horvat
şi redactorul-şef
adjunct Gheorghe Pârja, foşti colegi ai celui dispărut.
Gheorghe
Glodeanu a afirmat răspicat că aceasta este cea mai interesantă şi
cea mai profundă carte a lui Augustin Cozmuţa, marcată de un
discurs cu totul diferit, abordat într-un moment extrem de dramatic
al vieţii sale – confruntarea cu boala. Îl descoperim pe
jurnalist altfel, pentru prima oară el se lasă în voia
subiectivităţii, dezvăluindu-şi sufletul. Printre temele
esenţiale
pe care le abordează sunt scrisul, jurnalul, nemulţumirea că
recunoaşterea muncii sale a venit destul de târziu, familia –
acel „paradis terestru”, lupta cu boala, adesea trăită prin
livresc. Cu toate că transpare angoasa sa, totuşi Cozmuţa şi-a
păstrat demnitatea în faţa bolii, lucru remarcat şi subliniat de
toţi vorbitorii. Nu este un jurnal al faptelor, ci un jurnal de
idei, un jurnal al preocupărilor interioare.
Gheorghe Pârja, Săluc Horvat, Gheorghe Glodeanu şi Ileana Cozmuţa |
Săluc
Horvat a vorbit despre fostul lui prieten în termeni sentimentali,
arătând şi că Augustin Cozmuţa şi Ion M. Mihai au fost
cronicarii cei mai importanţi ai vieţii literare băimărene. Cât
despre jurnal, Horvat a opinat că poate fi socotit o culegere de
eseuri sau un volum de poeme în proză.
Gheorghe
Pârja s-a referit la Augustin Cozmuţa pomenindu-i şi pe ceilalţi
doi mari dispăruţi ai ultimei perioade, plasticianul Mihai Olos şi
poetul Dumitru Iuga (Ion Bogdan). Pârja a rememorat câteva momente
esenţiale ale vieţii lui Cozmuţa, cum ar fi întocmirea antologiei
de referinţă „Nord statornic”, în 1973, sau apariţia
suplimentului Maramureş al ziarului Pentru Socialism, al cărui
coordonator era jurnalistul. Pârja a subliniat echilibrul de care a
dat dovadă Cozmuţa întotdeauna şi l-a pus pe seama culturii sale,
a bogăţiei informaţiei pe care o deţinea şi a modelelor la care
el se raporta.
Emoţionante
au fost mărturiile fiicei şi soţiei dispărutului. Dacă Ioana
Cozmuţa, cercetător în Statele Unite, a mărturisit că volumul
proaspăt apărut este cartea cea mai dragă a tatălui său, pentru
că „aici tata e tata”, şi şi-a exprimat încrederea că, prin
moartea lui, Baia Mare a pierdut un mentor,
în schimb mama ei, Ileana Cozmuţa, a dezvăluit că a lucrat la
acest volum în primul rând pentru ca nepoatele să îl poată citi
pe bunicul.
De menţionat
că desenul de pe copertă a fost realizat anul trecut de cea care a
fost o bună prietenă a lui Augustin Cozmuţa şi care, între timp,
a părăsit şi ea această lume, plasticiana Maria Mariş Dărăban.
Cartea cuprinde şi fotografii, unele din arhiva familiei, altele
oferite de Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”.
Niciun comentariu: