Moştenirea culturală a jurnalistului Augustin Cozmuţa, pusă în valoare de familia sa - Fabrica de fericire

joi, 9 noiembrie 2017

Moştenirea culturală a jurnalistului Augustin Cozmuţa, pusă în valoare de familia sa

Augustin Cozmuţa şi-a înscris existenţa între două paranteze rotunde, ambele decupate din sfârşitul toamnei: 14 noiembrie 1944 – 22 noiembrie 2015. Jurnalist şi om de cultură, autor al unor cronici literare, plastice şi dramatice, profund cunoscător al vieţii culturale maramureşene, Augustin Cozmuţa şi-a lăsat amprenta asupra acestor locuri, influenţându-şi contemporanii şi unora devenindu-le maestru. După plecarea lui din această lume, soţia sa, Ileana Cozmuţa, s-a îngrijit de publicarea manuscriselor rămase moştenire. Astfel, după ce în anul 2016 a apărut volumul „Incursiuni în arta plastică”, iată că de curând a văzut lumina tiparului jurnalul „Anul 70 al vieţii mele” (Editura Cromatica). 
Ileana Cozmuţa, soţia jurnalistului, şi Ioana Cozmuţa, fiica lui
Lansarea lui a avut loc joi, 9 noiembrie, la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” şi a fost şi un prilej de comemorare a celui dispărut. La eveniment a participat şi fiica jurnalistului, Ioana Cozmuţa, alături de foşti colegi, prieteni, colaboratori ai tatălui ei. Momentul a fost marcat de o emoţie aparte, la care şi-au adus contribuţia înregistrările audio-video prezentate de familie, care îl dezvăluiau pe Augustin Cozmuţa la Zilele Revistei Nord Literar din anul 2014, când a fost sărbătorit la împlinirea vârstei de 70 de ani, sau citind o poezie de Rilke, la comemorarea unui alt om de cultură care a marcat viaţa literar-artistică a Maramureşului, Vasile Radu Ghenceanu. Dar, desigur, emoţionante au fost şi evocările celor prezenţi.

Primii care au vorbit despre Augustin Cozmuţa şi despre jurnalul său au fost, alături de soţie şi fiică, reprezentanţii revistei Nord Literar: directorul prof. univ. dr. Gheorghe Glodeanu, directorul executiv Săluc Horvat şi redactorul-şef adjunct Gheorghe Pârja, foşti colegi ai celui dispărut.
Gheorghe Glodeanu a afirmat răspicat că aceasta este cea mai interesantă şi cea mai profundă carte a lui Augustin Cozmuţa, marcată de un discurs cu totul diferit, abordat într-un moment extrem de dramatic al vieţii sale – confruntarea cu boala. Îl descoperim pe jurnalist altfel, pentru prima oară el se lasă în voia subiectivităţii, dezvăluindu-şi sufletul. Printre temele esenţiale pe care le abordează sunt scrisul, jurnalul, nemulţumirea că recunoaşterea muncii sale a venit destul de târziu, familia – acel „paradis terestru”, lupta cu boala, adesea trăită prin livresc. Cu toate că transpare angoasa sa, totuşi Cozmuţa şi-a păstrat demnitatea în faţa bolii, lucru remarcat şi subliniat de toţi vorbitorii. Nu este un jurnal al faptelor, ci un jurnal de idei, un jurnal al preocupărilor interioare.
Gheorghe Pârja, Săluc Horvat, Gheorghe Glodeanu şi Ileana Cozmuţa
Săluc Horvat a vorbit despre fostul lui prieten în termeni sentimentali, arătând şi că Augustin Cozmuţa şi Ion M. Mihai au fost cronicarii cei mai importanţi ai vieţii literare băimărene. Cât despre jurnal, Horvat a opinat că poate fi socotit o culegere de eseuri sau un volum de poeme în proză.
Gheorghe Pârja s-a referit la Augustin Cozmuţa pomenindu-i şi pe ceilalţi doi mari dispăruţi ai ultimei perioade, plasticianul Mihai Olos şi poetul Dumitru Iuga (Ion Bogdan). Pârja a rememorat câteva momente esenţiale ale vieţii lui Cozmuţa, cum ar fi întocmirea antologiei de referinţă „Nord statornic”, în 1973, sau apariţia suplimentului Maramureş al ziarului Pentru Socialism, al cărui coordonator era jurnalistul. Pârja a subliniat echilibrul de care a dat dovadă Cozmuţa întotdeauna şi l-a pus pe seama culturii sale, a bogăţiei informaţiei pe care o deţinea şi a modelelor la care el se raporta.
Emoţionante au fost mărturiile fiicei şi soţiei dispărutului. Dacă Ioana Cozmuţa, cercetător în Statele Unite, a mărturisit că volumul proaspăt apărut este cartea cea mai dragă a tatălui său, pentru că „aici tata e tata”, şi şi-a exprimat încrederea că, prin moartea lui, Baia Mare a pierdut un mentor, în schimb mama ei, Ileana Cozmuţa, a dezvăluit că a lucrat la acest volum în primul rând pentru ca nepoatele să îl poată citi pe bunicul.

De menţionat că desenul de pe copertă a fost realizat anul trecut de cea care a fost o bună prietenă a lui Augustin Cozmuţa şi care, între timp, a părăsit şi ea această lume, plasticiana Maria Mariş Dărăban. Cartea cuprinde şi fotografii, unele din arhiva familiei, altele oferite de Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”.

Niciun comentariu:

@diana.topan