MICAS – Poveştile argilei, depănate în Maramureş

În perioada 28 aprilie – 13 mai, Asociaţia NOD si Faimar au organizat în Baia Mare prima ediţie a unui simpozion internaţional de ceramică, un eveniment de amploare, inedit pentru oraşul nostru. Maramureş International Ceramic Art Symposium – MICAS – a reunit 15 artişti: Xohan Viqueira (Spania), Elina Titane (Letonia), Valentins Petjko (Letonia), Pinar Baklan Onal (Turcia), Yulia Repina (Rusia), Trevor Dyer (Anglia), Suzanne Au Ho Lam (Hong Kong), Judit Crăciun (România), Gheorghe Crăciun (România), Marta Jakobovits (România), Ovidiu Leuce (România), Sandrina Mihuleac (România), Delia Maxim (România), Nicolaeta Mureşan (România), Ileana Horoba Danci (România). Din echipa de organizatori au făcut parte Ileana Horoba Danci, Delia Maxim, Alina Bondrea și Ionuț Horoba (Asociația NOD) și Nicoleta Mureșan (Faimar). 

Duminică, 13 mai, la Muzeul Satului din Baia Mare, a avut loc vernisajul expoziţiei cu lucrările realizate pe parcursul simpozionului, instalaţii expuse în aer liber, direct pe iarbă sau în exteriorul unor case de lemn. Curţile celor două gospodării au căpătat dintr-o dată un aer de poveste, o atmosferă aparte, îmbinând tradiţionalul cu forme dintre cele mai rafinate, iar publicul numeros a ştiut să aprecieze momentul. Felul în care au fost expuse lucrările a rupt limitele dintre acestea şi public, apropiind oamenii de creaţiile artiştilor, lăsându-i să interacţioneze cu ele şi să le confere sensuri noi. Evenimentul a fost inclus în programul Zilelor Maramureşului, ajunse la a IV-a ediţie.

Ileana Horoba Danci este o ceramistă foarte activă din Baia Mare, preşedinta Asociaţiei NOD şi unul dintre organizatorii evenimentului. “Pentru mine a fost o întâlnire absolut fantastică şi interesantă, pentru că e prima dată când, în acest gen de contex,t interacţionez cu artişti dinafară, dar nu numai pentru că sunt dinafară, asta e o idee proastă în România că dacă sunt dinafară esunt mai buni. Nu neapărat artistul străin e mai bun, dar are alte idei, vede altfel lucrurile. Pentru mine a fost o experienţă mai mult decât inedită din care am învăţat cât într-o facultate. Au fost foarte multe discuţii, întâlniri,  totul a fost interactiv. Am învăţat atât de multe încât cred că am nevoie de o perioadă în care să se aşeze lucrurile, să le decantez. În primul rând am învăţat că trebuie să fiu mai relaxată şi, chiar dacă se întâmplă lucruri neprevăzute, să nu încerc să controlez totul. Am întâlnit oameni care au tehnici spectaculoase de lucru. De exemplu Yulia Repina are o tehnică de a construi personaje în mărime naturală, goale pe dinăuntru, din plăci de ceramică. Asta fac artiştii care stau toată ziua în atelier, descoperă tehnici proprii şi care ar putea purta numele lor”, a spus Ileana Horoba Danci. Pentru ea şi pentru toţi ceilalţi artişti, faptul că au aflat în ultimul moment că expoziţia nu se mai poate organiza la Colonia Pictorilor, aşa cum fusese anunţat, a fost o provocare. Însă organizatorii şi invitaţii s-au redresat din mers, iar evenimentul de la Muzeul Satului a fost unul foarte reuşit.

Am stat de vorbă şi cu câţiva artişti. 

Trevor Dyer este din Marea Britanie: “Pentru mine e o experienţă nouă, pentru că eu sunt un meşter olar şi în general lucrez tradiţional, aşa că a trebuit să ies din zona mea de confort şi să lucrez ceva deosebit. Am folosit roata olarului ca metodă, şi am încercat să fac lucrări care nu sunt neapărat funcţionale, dar pentru care este mai importantă forma. Există multă mişcare în aceste lucrări, mişcarea de rotaţie a roţii olarului se vede foarte bine. Am încercat să prepar ceva diferit din argilă, pentru a o face să pară mai organică. Eu lucrez pentru mai mulţi retaileri din UK şi stau mult în România, dar nu am mai participat la asemenea evenimente. A fost fascinant să îmi privesc colegii lucrând, îmi place viteza cu care ei reuşesc să contruiască forme, chiar dacă nu se folosesc de roata olarului.”

Gheorghe Crăciun este un artist băimărean binecunoscut, cu o carieră de succes: “A fost o gardă foarte bine selectată, sigur că tinerele mele colege care sunt umblate în lume, Delia, Ileana, au adunat aceşti artişti de prestigiu în ţările lor şi foarte umblaţi prin simpozioane de ceramică şi ei ne arată ceea ce vedem acum. Tema a fost să realizăm lucrări care să fie expuse în aer liber, tip instalaţie, un gen nou pentru Baia Mare, şi acum vedem răspunsul artiştilor. Căldura fantastică de la Faimar şi vârsta mea au fost factori care m-au făcut să nu rezist să lucrez acolo, îmi pare nespus de rău, dar spiritul de supravieţuire a intrat în acţiune. Le-am făcut în studioul meu personal.”

Ionela Sandrina Mihuleac este o artistă din Iaşi care a mai expus în Baia Mare: „Simpozionul fost o experienţă extraordinară din toate punctele de vedere. M-am odihnit, am învăţat foarte multe, şi în domeniul ceramicii, şi despre mine, şi despre viaţă, mă bucur că am venit. Lucrarea mea a e „Multivers”, cea cu sferele, o tehnică nouă pe care am exersat-o. Preocupările mele din ultimul timp sunt de a sintetiza formele, pe de o parte, în zona artistică, iar în zona spirituală, de a vedea dincolo de ceea ce este vizibil. Sferele sunt o formă de energie extraordinară, cred că mai mult de atât nu ar trebui să spun. Aveam mai demult în minte acest proiect şi nu ştiam cum să îl realizez, eu în general modelez manual, iar în fabrică am avut posibilitatea de a le turna din faianţă. În fabrică m-am adaptat mai greu, a fost cald, zgomot, ritmul de fabrică, totul serial, eu sunt obişnuită să stau în natură, locuiesc într-o casă de lut, dar până la urmă m-am adaptat şi mi-au fost de foarte mare folos toate instrumentele de acolo. În rest, inspiraţia fiecare şi-a găsit-o cum a putut.”

Xohan Viqueira este un artist din Spania, care a realizat o lucrare inspirată de o ceramistă româncă, plecată din această lume în urmă cu cinci ani: „M-am inspirat din lucrările Eugeniei Pop, e un fel de omagiu adus ceramistei, un fel de poveste de iubire artistică dintre doi oameni care nu se cunosc. Acum doi ani am fost preşedintele unui juriu care i-a dat un premiu Eugeniei Pop, la Bienala din Aveiro, Portugalia. Era un premiu foarte important cu foarte mulţi bani şi toată lumea a întrebat de ce am dat premiul acestei artiste. Era o lucrare mică, dar cu multă iubire.

Nu e nevoie să faci opere mari ca să fie de calitate. Eugenia Pop făcea o artă universală, care se înţelege atât în România, cât şi în Portugalia sau Spania. Simpozionul acesta mi-a plăcut foarte mult, trebuie să ne luptăm ca el să continue şi să progreseze, să învăţăm din erori şi ce am făcut bine să facem şi mai bine. Ceilalţi artişti mi s-au părut fabuloşi, de la prima lucrare până la ultima nu se face rabat de la calitate. Toţi cei care au participat au avut o poveste de spus.”