Dimineaţa devreme

FOTO: Lucian Petru GOJA

dimineaţa devreme aerul e dens şi lipicios

ca prăjitura ratată a unei gospodine tinere

ceasul deşteptător zbiară ca din gură de şarpe

şarpele somnului zbuciumat niciodată întreg

mă ridic beau o cană cu apă rece mă trezesc instantaneu

cafeaua mea cea de toate zilele dă-mi-o mie astăzi

mirosul cafelei îmi pune sângele în mişcare

Globulele fericite zburdă haotic prin venele mele

aroma cafelei acoperă damful morţii ce se strecoară

insidios prin geamul crăpat

vii morţi toţi vecinii de pe stradă dorm acum

ce să faci altceva între două buletine de ştiri

între două rapoarte oficiale care anunţă

câţi oameni s-au mai infectat azi cu virusul corona

îmi iau cana de cafea într-o mână

trec dintr-o încăpere în alta plină de speranţă

fiecare cameră are un miros diferit

dormitorul miroase a clor camera de zi a spirt

a vise pierdute a vieţi irosite a tinereţi fără noroc

aici la mine miroase a iubire ucisă în faşă

iubire sufocată cu perna ţipăt înăbuşit în grumaz

deschid geamul inspir aerul nopţii curăţat de zgură

o mierlă singuratică face vocalize în cireşul de lângă bloc

e o nouă zi numai bună pentru a muri.