Singurătate - Fabrica de fericire

sâmbătă, 25 iulie 2020

Singurătate



FOTO: Lucian Petru GOJA



La ora asta, undeva, pe o plajă

pe care nu se vede nicio urmă de paşi

un prosop colorat pe jumătate îngropat în nisip

pe care cad primii stropi de ploaie.

Cerul e tulbure şi marea nebună.

La ora asta, undeva, într-o cameră de hotel

corpul tău gol, străveziu şi luminos

pe care o femeie îl priveşte. 

Femeia aceea nu sunt eu.

La ora asta a după-amiezei de vară,

urechile mi se umplu de zgomotul ferăstrăului

el taie în oasele pieptului meu

din când în când lama se poticneşte

îmi astup urechile cu palmele

dar zgomotul sec nu se opreşte

iar lama îmi taie palmele

în două.

Acum am două capete şi parcă e mai bine.

Nu mă mai simt precum cursorul pe pagina albă.

Cândva mă voi plimba prin cimitir

şi niciun sunet de paşi nu se va auzi

doar vuietul surd al mării

ca o chemare.

Niciun comentariu:

@diana.topan