 |
| FOTO: Lucian Petru GOJA |
noaptea pe strada îngustă
o păpuşă de cârpe
te înghionteşte cu umerii ei bandajaţi
singurătatea
şi gestul cel mai firesc
să suni la un număr necunoscut
să auzi o voce să te cufunzi în ea
ca într-o mare pe care
piciorul o atinge pentru prima dată.
cufundată în pernă
visezi oraşul pustiu
dincolo de ferestrele galbene
nicio forfotă niciun murmur
prietenii vieţuiesc undeva
la marginea visului
într-un bar cu lumina catifelată şi moale
şi muzică de violoncel abia auzită.
dimineaţa o rază
te ademeneşte ca o fata morgana
alergi spre ea deschizi ochii
căldura barului mic
cu şoapte şi râsete şi fum de ţigară
se face ţăndări.
din colţul camerei
păpuşa de cârpe
te priveşte în ochi.
Niciun comentariu: