În Baia Mare, „eroii” filmului OCTAV au fost spectatorii - Fabrica de fericire

sâmbătă, 28 octombrie 2017

În Baia Mare, „eroii” filmului OCTAV au fost spectatorii


Cea mai mare bucurie pe care mi-a produs-o filmul OCTAV, la proiecţia specială de vineri, 27 octombrie 2017,  a fost să văd sala cinematografului Dacia arhiplină. O prietenă îmi spunea că probabil nu s-a mai întâmplat asta de pe vremea difuzării seriei „Liceenii”. Apoi, a fost şi bucuria de a-i avea în mijlocul nostru pe actorii Marcel Iureş şi Alessia Tofan, ca şi pe regizorul Sergiu Ioan Celebidachi, căci aici, unde se agaţă harta în cui, oamenii de cultură de la Bucureşti ajung mai greu. 

OCTAV este un film bun, plăcut, nostalgic. El spune povestea lui Octav (Marcel Iureş), un bătrân care îşi recuperează, în urma unui proces, conacul în care a locuit cu familia lui când era copil şi care ulterior a fost naţionalizat. Înainte de a-l vinde, el merge să-l viziteze şi se întâlneşte cu un vechi prieten din copilărie, Spiridon (Victor Rebengiuc), dar şi cu o fetiţă care foloseşte casa drept loc de joacă, Ana (Alessia Tofan). Locurile natale şi jocurile Anei îi redeşteaptă lui Octav în minte amintirile copilăriei şi atmosfera familială, cu bune şi rele, inclusiv cu momentul morţii mamei, răpusă de boală. O scenă care mi-a plăcut foarte mult, făcându-mă să zâmbesc, este cea în care Octav şi Spiridon, acum oameni în vârstă, redescoperă trenuleţele pe care le-au primit când erau copii, iar farmecul jocului le readuce în ochi bucuria. De altfel, cele două planuri temporale – prezent şi trecut, bătrâneţe şi copilărie – se suprapun mereu, iar personajele se amestecă, aşa cum se întâmplă într-o minte confuză. OCTAV este un film despre copilărie, despre ceea ce se întâmplă când îmbătrânim, despre împăcarea cu moartea, despre nedreptate, despre dragoste, în fine, despre viaţă. Iar povestea este spusă cu fineţe, cu delicateţe, ca şi cum ai croşeta o dantelă.
La finalul filmului, care durează 102 minute, cei trei oaspeţi, însoţiţi de producătorul executiv Cristina Dobriţoiu, au răspuns întrebărilor publicului. Primul a vorbit Marcel Iureş, care i-a declarat pe spectatori „eroi”, pentru că au rezistat frigului din sala de cinema, şi a glumit că, după ce instalaia de încălzire va fi pusă în funcţiune, el va reveni în Baia Mare. De altfel, sala de la Dacia nu a mai fost încălzită de ani de zile, iar lumina din interior este atât de slabă, încât nici pozele nu ies. Cineva l-a întrebat pe Marcel Iureş ce înseamnă să fii actor: „Actorul face şi gata. Nu ştiu să descriu, fără să fie aşa, un miracol. E o nebunie, e fior, ipocrizie, simulare, tot ce vreţi la un loc. Baza e că ajungeţi să credeţi şi chiar să vă recunoşteţi în personaj.” Apoi, Iureş a vorbit despre personajul Octav: „Am îndrăznit - şi a fost de acord Serge - să semăn cu tatăl lui (celebrul dirijor Sergiu Celibidache, n.r.). Iarăşi o chestie riscantă, e un pariu pe care l-am câştigat împreună.” Actorul a continuat: „Încă o încercare a fost să joc cu aceste creaturi, nu ştiu cum să le zic, superstarurile, copiii care nici n-au nevoie să joace, ei sunt, pur şi simplu. Şi au făcut un lucru extrem de greu amândoi, şi Alessia şi Eric (Eric Aradits, interpretul personajului Octav copil, n.r.). Am învăţat încontinuu jucând acest rol, împreună cu această echipă. Am fost o echipă mică, a trebuit să ne rugăm cerului să ne dea bruma aceea de zăpadă, apoi magnolia aceea înflorită, dar am fost cuminţi şi ascultători. (...) Filmările au durat 32 de zile. Din 21 martie, până în 30 aprilie. Nu ştiam ce facem a doua zi. Am locuit într-o cofetărie; în Câmpulung nu există hoteluri capabile să suporte o echipă ca a noastră, mică şi hotărâtă. Au fost puse la bătaie maşini proprii ca să izbândim. Prima dată am stat în cofetărie două săptămâni, şi a doua oară încă două. Am stat aproape o lună. Intram seara după filmare într-un univers dulce, parfumat, mirosea a cacao, a plăcinte, a creme, a bezele şi ne sculam într-un miros şi mai tare, pentru că peste noapte erau lăsate cuptoarele să coacă bunătăţile de a doua zi. Aşa că vă daţi seama, ceva-ceva se simte şi în film.”
Regizorul Serge Ioan Celebidachi a afirmat că „nu e nimic biografic aici, sunt nişte influenţe de la tatăl meu, nişte teorii, dar totuşi e o poveste”. El a arătat că a fost destul de greu să găsească o fetiţă potrivită pentru rolul Anei. Alessia Tofan, interpreta personajului Ana, a povestit cum a găsit anunţul pentru casting pe internet, împreună cu mama ei, şi a spus că filmările i-au plăcut foarte mult: „Am iubit locul ăla şi făceam orice ca să nu plec de acolo, ori de pe platou, ori din pădure, ori de pe leagăn, de oriunde.” În final, regizorul a admis că povestea are oarecum corespondent în realitate, el însuşi luptându-se să recupereze un conac care a aparţinut familiei sale. Totodată, Celebidachi a spus că are în sertar un film despre viaţa tatălui său, pe care îl va regiza la timpul potrivit, atunci când va dispune şi de fondurile necesare.


Niciun comentariu:

@diana.topan