Fabrica de fericire

vineri, 18 septembrie 2020

Septembrie
septembrie 18, 20200 Comments

 




Uşa aceea albă cu vopseaua scorojită

trântită zgomotos între noi

sentimentul de inutilitate al obiectului

insignifiant care nu-şi găseşte locul

în mulajul lumii

ca şi cum ar fi ajuns acolo

dintr-o eroare

şi gustul paşilor ezitanţi

făcuţi cu spatele

în timp ce pe faţă port

o expresie siderată

şi vocea ta imprimată

în urechea mea internă

ca un autocolant care nu mai poate fi dezlipit

fără să lase urme

şi senzaţia obrazului tău

nebărbierit pe buzele mele uscate

mirosul frunzelor moarte

în nări

şi gustul sărat al lacrimii

pe care tu nu o vezi.


Read more

luni, 14 septembrie 2020

Pietre la malul mării
septembrie 14, 20200 Comments

 


Toţi bărbaţii pe care i-am cunoscut

sunt pietre rotunde la margine de apă

valurile spală pietrele albe

monoton fără grabă

ca un ceas al pământului

cu fiecare val care se prelinge

o sărutare se îneacă în mare

o privire tandră se transformă în peşte multicolor

o mângâiere se prinde de nisip

ca o stea de mare

oceanele sunt pline

de fructele unor iubiri trecute

unele ajung

dimineaţa devreme în barca vreunui pescar

de aceea pescarii sunt cei mai norocoşi oameni din lume

ei poartă în mâinile obosite

tot trecutul lumii.



Read more

vineri, 11 septembrie 2020

Thorma János. 150 de ani de la naşterea pictorului
septembrie 11, 20200 Comments

 

Placa memorială care urmează să fie amplasată la Colonia Pictorilor

N-am mai vizitat de multişor o expoziţie, şi gândul acesta mă măcina. Mă simţeam vinovată, ca o femeie care se neglijează. Îmi neglijam ochii, creierul, inima. Cea mai recentă experienţă artistică era legată de vizitarea online a expoziţiilor Muzeului Judeţean de Artă „Centrul Artistic Baia Mare” în perioada solitară din starea de urgenţă.



La îndemnul colegului şi amicului meu Robert Cotos, am ajuns azi la Zilele Maghiare Băimărene (Fötér Fesztivál), vizitând, la Galeria Várvédö din Piaţa Cetăţii, o expoziţie dedicată pictorului Thorma János. Expoziţia se intitulează „Thorma János şi cercul său” şi cuprinde atât lucrări ale maestrului Şcolii Băimărene de Pictură, cât şi picturi realizate de alte nume mari ale artei băimărene din acea perioadă. Toate lucrările provin din colecţiile private ale unor băimăreni.



Organizatorul expoziţiei, colecţionarul de artă Várvédö Zsolt, mi-a dăruit frumosul catalog al expoziţiei, din care am aflat detalii despre viaţa şi activitatea lui Thorma. Catalogul este disponibil în limbile maghiară şi română şi cuprinde date istorice şi reproduceri după lucrările expuse. Textul închinat pictorului este semnat de Muhi Sándor.




Thorma János s-a născut la Kiskunhalas în anul 1870. De altfel, 2020 a fost declarat „Anul Thorma”, întrucât se împlinesc 150 de ani de la naşterea pictorului. A studiat la Şcoala de Desen din Budapesta, apoi în Munchen şi Paris. El a fost cel care a relansat şcoala liberă de pictură din Baia Mare în 1919 şi a oferit burse de studiu aici studenţilor de la Bucureşti, de dincolo de Prut, şi mai apoi şi celor din Cluj. Această infuzie de tineri talentaţi a durat până în anul 1930, când guvernul a desfiinţat bursele din cauza lipsei fondurilor, ulterior studenţii mergând să se pregătească la Balcic. Thorma a murit în 1937, în Baia Mare.



Cu ocazia vernisajului expoziţiei, care a avut loc în urmă cu câteva zile, a fost dezvelită şi o placă memorială dedicată lui Thorma János. Aceasta se găseşte momentan în galerie, urmând a fi amplasată la Colonia Pictorilor, unde Thorma a avut atelierul.


Catalogul în limba română al expoziţiei



Read more

marți, 8 septembrie 2020

Ca prin lentile aburite
septembrie 08, 20200 Comments

 


Ca prin lentile aburite

Fumul țigării tale alb

Fir de mohair tras prin golul ferestrei

De o pisică nevăzută.

Ca prin vată

Sunetul vocii tale

Povestind iubirea din tinerețe

Imaginea ei în alb-negru

Cămașă albă fustă bleumarin plisată

Mirosul de apă de trandafiri

Mâna ta pe brațul ei

Mâna ta pe coapsa mea.

Ca ștearsă cu guma

Privirirea ta

Și vocea ei la radio

Parazitată de pureci

Aici Radio România

Întrerupem programul pentru un anunț important

Au trecut câteva zeci de ani

Iubirea a rămas la fel

Doar că între timp și-a câștigat

Libertatea. 

Read more
Cele șapte cuvinte care definesc vara 2020
septembrie 08, 20200 Comments

 


Mai multe zile pentru a ticlui cele șapte cuvinte în care să descrieți vara pe cale să se ducă! 

Muzeul de Artă a prelungit termenul limită până la care puteți trimite contribuțiile voastre pentru proiectul "O vară în șapte cuvinte". Pornind de la cuvintele voastre, echipa muzeului va alege lucrări de artă care se vor constitui într-o expoziție. Împreună, profesioniști și iubitori de artă, cu toții personaje ale unei veri ciudate, încropim un proiect artistic. 

O inițiativă șugubeață, pentru care o felicit pe Oana Enășel. 💜💚💙


COMUNICAT DE PRESĂ

 

Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»

prelungește cu o lună termenul până la care puteți trimite povești în șapte cuvinte!

 

Proiectul participativ 1 vară |7 cuvinte își propune să alăture, într-o expoziție virtuală, lucrări ale Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» poveștilor verii primite de la publicul său. Bucuroși de interesul manifestat de membrii comunității noastre și de comportamentul... cald al verii altfel, decretăm prelungirea ei până spre toamnă!

Împărtășiți amintirile, experiențele, trăirile sau temerile unei veri altfel până în             30 septembrie. Cuprindeți-le pe toate în șapte cuvinte și trimiteți-le pe adresa de e-mail oana.enasel@muzartbm.ro, menționând subiectul Povești în șapte cuvinte sau prin SMS la numărul de telefon cu tarif normal 0749 730 986 sau pe rețelele de socializare (Facebook Messenger: @MJACABM și Instagram: @muzartbm)  

 


Ultimele luni ne-au schimbat tuturor obiceiurile, modul de relaționare și chiar de învestire cu sens a realității. Când izolarea (și panica) inițială s-a transformat într-o nouă realitate, muzeele au decis să își folosească abilitățile și cunoștințele pentru a documenta schimbarea, colectând obiecte și mărturii ale membrilor comunității din care fac parte.

Inspirându-ne din politica de colecționare rapidă (Victoria & Albert Museum, Londra) și fundamentat pe conceptul expozițiilor participative, dezvoltat de Nina Simon (Museum of Art & History, Santa Cruz, California), noi, Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»,  am dat startul proiectului colectiv 1 vară |7 cuvinte. Primim de la voi impresii despre vara din „noul normal” și, coroborându-le cu imaginile lucrărilor din Centru Artistic, transformăm demersul nostru colectiv într-o expoziție virtuală, în care „textele de sală” sunt scrise de voi și au doar 7 cuvinte.

 

Scriem împreună povestea zilelor care se-mpotrivesc să stea, în vara ce n-a fost să fie!

În vara altfel, poveștile au șapte cuvinte!

 

drd. Oana Enășel

Referent de specialitate-marketing

Read more

duminică, 6 septembrie 2020

Gustul copilăriei
septembrie 06, 20200 Comments

 


Copilăria are gustul dulceţii de prune cu rom

pe care o întindeam dimineaţa pe felia de pâine cu unt

soarele lăsa pete pe muşamaua cu flori

răzbăteau ştiri din radioul vechi

pe ascuns furam câte o lingură

şi o savuram lângă paharul cu lapte.

Copilăria are chipul bunicii

cu părul zăpadă şi vocea blândă

mâinile ei uşoare mângâiau tandru

uneori chicotea la şotiile noastre

nu râdea niciodată în hohote.

Copilăria se simte ca vântul

trecându-mi prin plete când goneam cu bicicleta

în urma bunicului spre oraşul cel mare

o aventură ca în cărţile mirosind a hârtie veche

din biblioteca familiei.

Copilăria are mirosul roşiilor furate din grădină

într-un sfârşit torid de vară

mâncate cu poftă în spatele casei

ca fructul interzis.

Copilăria are culorile tari

ale omizilor păroase

pe care le vânam jucăuş prin frunze

în vacanţele de vară.

Copilăria are sunetul muzicii rock

care se asculta în familie

şi nostalgia pozelor vechi

cu oameni tineri şi îndrăgostiţi

cu fuste mini şi pantaloni trapez.

Copilăria e un abur o ceaţă

care persistă în unele dimineţi

peste casa noastră peste mintea mea

peste privirile pe care ni le aruncăm

unii altora.

Read more
Bunica, acea femeie fragilă şi foarte blândă
septembrie 06, 20200 Comments

 


Tata răscoleşte kilogramele de fotografii de familie din fosta casă a bunicilor. Aşa a găsit şi poza cu bunicul şi bicicleta, şi poza aceasta, cu bunica pe la 18-20 de ani. Nu ştiam că a fost atât de frumoasă.

Eu o ţin minte cu părul complet alb - un păr foarte frumos, des, ca zăpada - îmbrăcată în capot de casă şi trebăluind prin bucătărie. Asta a făcut toată viaţa: a avut grijă de familia ei. Şi nouă, celor din familie, ni se părea firesc să fie aşa.

Gătea ca nimeni alta mâncăruri ungureşti: nudli, supe de gutui şi vişine, taşte cu mniere... le ţin minte pe cele dulci, pentru că erau preferatele mele. Vorbea perfect limba maghiară şi avea mici dificultăţi în limba română. Eu am considerat-o mereu unguroaică; în schimb, tata susţine că ar avea origini germane şi slovace.

Uneori făcea pătură pentru tăiţei şi eu o urmăream fascinată. După ce aşternea masa, se aşeza într-un colţ, aproape de aragaz, ca să poată să ajungă prima la oale, să ne servească în caz că mai voiam câte ceva.

Cât era tânără, mergea cu bunicul pe la Craiova, la copii şi nepoţi, sau prin staţiuni. După ce sănătatea i s-a deteriorat şi n-au mai ţinut-o picioarele, universul ei s-a restrâns la casa şi curtea de pe Valea Borcutului. Suferea cumplit pentru acest arest la domiciliu. Am văzut-o de multe ori plângând pe ascuns, alteori venea la mine şi parcă îmi cerea ajutorul. Iar eu nu prea ştiam ce să fac să o ajut.

Şi ei, şi lui Bicu le plăcea să citească. Citeau seara, înainte de culcare, la lumina unei lămpi mici. Distracţia de duminică era o emisiune muzicală de la un post de radio maghiar. Se difuzau fragmente de piese muzicale, concerte, simfonii sau muzică de operă, iar concurenţii trebuiau să ghicească titlul şi compozitorul. Bica şi Bicu participau şi ei din bucătărie, dintre mirosurile îmbietoare ale mâncărurilor, dându-şi cu presupusul. Şi de multe ori răspundeau mai bine decât concurenţii din studio.

Erau mari melomani. Când săpa în grădină, bunicul aşeza magnetofonul uriaş la geam, punea o bandă cu vreo operă pe care nu o ascultase de mult, şi aşa lucra mai cu spor. Între timp, fluiera şi el linia muzicală.

Spre sfârşit, bunica s-a întors cu gândurile înspre tinereţea ei. Realitatea prezentului a pierdut-o. Dar pentru mine va rămâne mereu acea femeie fragilă şi foarte blândă care avea grijă de noi toţi.

Read more
Bunicul şi bicicleta
septembrie 06, 20200 Comments

 


Bunicul meu iubea bicicleta. A fost călare pe ea până în Munţii Tatra. Până la o vârstă înaintată, mergea an de an cu bicicleta la Craiova, să-şi vadă copiii şi nepoţii.

Când eram copil, m-a învăţat şi pe mine să mă dau cu bicicleta. Cu aceeaşi bicicletă pe care o folosise şi sora mea, Oana. Portocalie, cu şa crem. Mergeam împreună, eu şi Bicu, din Valea Borcutului până "în oraş", el în faţă, eu în urma lui, copiindu-i cu exactitate mişcările. Mă simţeam ca într-o aventură.

În zilele obişnuite, mergeam cu bicicleta la Castel (-ul Pocol), după pâine şi lapte. "Alimentara" era foarte întunecoasă şi mirosea a pâine veche. Dimineaţa, de pe la 5 pînă pe la 8, era aglomerată. Atunci se aducea marfa. În restul zilei, era pustie.

La ora 5, bunicul mergea la Alimentară. Lăsa sacoşa de pânză în rând cu celelalte sacoşe de pânză, ale vecinilor. Asta însemna că ai un loc al tău la rândul pentru lapte, pâine, smântână. Se întorcea acasă, stătea vreun ceas, dădea de mâncare la animale, apoi eu şi bunica mergeam la Alimentară. Găseam sacoşa şi ne aşezam la rând, în locul păstrat de Bicu. Bunica povestea cu vecinii, fie româneşte, fie în maghiară.

Ne întorceam acasă "pe după Vale". Până la finalul vieţii ei, bunica se amuza amintindu-şi cum am căzut de pe puntea alunecoasă în apă.

Sticlele de lapte aveau capac din cositor. Îl topeam la foc, în sobă, şi îl modelam. La suprafaţă, laptele avea "capac" de smântână. Acela era al copiilor. Adică al nostru. Anca şi Oana cu mustăţi. Şi foarte fericite.

Read more

duminică, 30 august 2020

Două rânduri la beţie
august 30, 20200 Comments

 


FOTO: Lucian Petru GOJA   

Trecem prin anotimpuri călare pe carusel

fiecare zi seamănă cu cealaltă

fiecare noapte e o gaură neagră

din care ne luptăm să ne smulgem la ivirea zorilor

dimineaţă e atunci când ne spălăm pe dinţi

seară e atunci când ne spălăm pe dinţi

între timp vecina de deasupra

aruncă pâine udă pentru porumbei

pâinea cade cu zgomot pe terasă

pisica porneşte în viteză spre geam

să urmărească filmul cu păsările

cu aceeaşi uimire cu care tu mă priveşti

atunci când fac lucruri mici prin casă

iubirea noastră e ca o pagină căzută

în spatele dulapului uitată regăsită

cândva am scris nu mai mult de două rânduri

la beţie

acum citim acelaşi lucru înţelegem diferit

descoperim bulversaţi detalii

pe care am fi putut să le vedem a doua zi

dacă a doua zi ar fi existat

de atunci caruselul a făcut câteva ture

noi am rămas aceiaşi

am înteţit vizitele la farmacie

numărăm fire albe

stăm mai mult pe acasă

ne privim cu ochi mai trişti

adunăm cuvânt lângă cuvânt

pe pagina vag îngălbenită.



Read more
Baloane de săpun
august 30, 20200 Comments

 

FOTO: Lucian Petru GOJA

Mă priveşti fără nicio reacţie

orbit de cei doi sori ai mei

şed goală la masa pe care zace

un munte de medicamente

aglomerare de bibelouri în vitrine

peisaje cusute pe pereţi

prin geamul deschis o melodie populară

berea e caldă şi miroase a acru

e mult de când am venit la tine

nu-mi amintesc nimic din ce mi-ai spus

vocea ta e liniştea de care am nevoie

pastila care mă ţine conectată la realitate

şi mă fereşte de tenebrele tristeţii fără margini

firul cu care mă leg de mijloc

când mă pregătesc să mă arunc în gol.

Am trăit într-un balon de săpun

pe care l-a spart un colţ al realităţii

viaţa e plină de boabe de mazăre

care se simt enervant sub saltea

din cer zilnic cad pietre

te lovesc drept în moalele capului

acum ştiu dar nu mă tem

pe masa ta e un munte de medicamente

pentru toate bolile din lume

dar mai ales pentru inimă

să ai grijă de inima ta, îmi spui,

ca de ultimul balon de săpun.


Read more

sâmbătă, 22 august 2020

Liliput
august 22, 20200 Comments

 

FOTO: Lucian Petru GOJA


Aş vrea să fii

mic cât o păpuşă de plastic

dimineaţa să te sărut pe frunte

să te îmbrac cu hanoracul gri

care îţi vine atât de bine

să îţi torn cafea cu lapte

din ibricul minuscul în ceaşca minusculă

apoi să te trimit să salvezi lumea.

Păpuşile înghesuite în cutia de carton

s-ar simţi dintr-o dată mult mai liniştite

chiar şi eu aş şti că acum pot să scap

de fricile care îmi ţin captiv sufletul

ca un păienjeniş de fire de oţel.

Seara te-aş culca în palma mea

ţi-ai odihni capul pe buricul unui deget

ca pe o pernă de flori

te-aş întreba dacă ai avut o zi grea

tu mi-ai trimite un zâmbet minuscul

cu buzele tale minuscule

zâmbetul ar intra în mine printr-un por al pielii

şi s-ar opri drept în inimă

o explozie

şi eu m-aş micşora

cât o păpuşă din plastic

acum te pot îmbrăţişa.


Read more

@diana.topan