Fabrica de fericire

sâmbătă, 20 iulie 2019

Am găsit fericirea
iulie 20, 20190 Comments

Știți cum e când ai un vis care într-un final se împlinește și realizezi că în realitate totul a fost mult mai frumos decât ți-ai imaginat?

Așa a fost Elveția pentru mine.

O țară pe care mi-am dorit să o vizitez, dar care mi se refuza ca o ființă prea conștientă de propria-i valoare. O țară a cărei frumusețe o bănuiam, dar care mi s-a dezvăluit acum în toată puritatea culorilor ei.

O țară al cărei centru e, pentru mine și pentru unii prieteni ai mei, un mic sat din vârf de munte, Caux, simbol al păcii, al toleranței și al iubirii. Cu un palat superb, imens, în care, în timpul războiului, și-au găsit refugiul o mulțime de evrei. Și în care își găsesc liniștea interioară, de atunci încoace, generații de oameni deciși să producă o schimbare în jurul lor. Oameni cu mintea deschisă, dornici să pună capăt unor conflicte care în comunitățile lor durează poate de sute de ani, dornici să răspândească în jur dragoste și înțelepciune. Caux Palace, unde organizația Initiatives of Change pune la cale, vară de vară, o  serie de conferințe internaționale. Anul acesta, tema ultimei conferințe a fost "Tools for Changemakers: Rebuilding Trust in Europe" (Instrumente pentru cei care produc schimbări: Reconstruind încrederea în Europa). 

Caux Palace
Nu e genul de conferință la care să începi să caști ascultând discursurile docte ale unor șoareci de bibliotecă închiși în turnul lor de fildeș. E mai degrabă un loc unde se adună oameni de toate culorile și credințele, care, deși nu se cunosc între ei, dezvoltă imediat un fel de legătură secretă. Aici, toți le zâmbesc tuturor. Zău că nu sunt o persoană foarte sociabilă, dar aici, în Caux, m-am întâlnit pentru prima dată cu o fată în lift și am început să povestim de parcă ne-am fi cunoscut de când lumea. Când m-am dus la bucătărie, am fost salutată cu „Sara bună!” de bucătarul cu origini sibiene. 

M-am împrietenit cu Galina din Ghana, Africa și cu Sofia din Ucraina, am ascultat ororile prin care a trecut Omar ca deținut politic în Siria și am văzut doi foști dușmani, un turc și o armeancă, deveniți foarte buni prieteni, în ciuda genocidului armean, nerecunoscut de turci, care a marcat generații întregi. Am văzut oameni trecând prin crize identitare și m-am văzut pe mine mai împăcată ca niciodată, am auzit oameni plângând în baie și am văzut oameni zâmbind în timp ce meditau privind munții. Am văzut sinceritatea cuprinzându-ne sufletele și sensibilitatea noastră, a tuturor, afișată și acceptată ca o valoare.



Am fost printre cei care, dis de dimineață, își începeau ziua meditând la problemele comunităților lor. Sau la problemele Europei. Sau la problemele lor personale. Am fost printre cei care își notau gândurile și care și le împărtășeau celorlalți, fără teama de a fi judecați. Am fost printre cei care au identificat poveștile comunităților lor și care au încercat să găsească soluții pentru a le rescrie, prin prisma toleranței și a înțelegerii față de celălalt. Am fost printre cei care au făcut exerciții de compasiune, încercând să îl înțeleagă pe cel identificat ca dușman.

La un moment dat, două domnișoare din Marea Britanie mi-au luat un interviu. Voiau să ia interviuri la 20 de femei și la 20 de bărbați, cu câteva întrebări fulger, care puneau în valoare spontaneitatea persoanei. M-au întrebat, printre altele, care a fost cea mai fericită zi din viața mea. Și le-am spus că cele mai fericite zile din viața mea sunt cele petrecute în Elveția, zile în care am admirat peisaje de vis, în care am întâlnit oameni extraordinari și în care mi-am găsit liniștea interioară, încetând să mă mai blamez pentru tot felul de vini mai mult sau mai puțin reale. Zile în care m-am simțit apreciată și iubită. Zile care aș fi vrut să dureze la nesfârșit și să devină pentru mine normalitatea.

Am găsit fericirea. Ea e mereu neutră și are aromă de ciocolată. E undeva, în vârf de munte, și trăiește cu capul în nori pufoși de iubire.



PS: Le-am vorbit colegilor din Caux despre situația din România. Despre falia din societatea românească, deschisă între susținătorii puterii și cei ai opoziției, despre lipsa noastră de dialog, despre cum totul se reduce la înjurături aruncate dinspre o parte înspre cealaltă. Le-am spus despre corupția din România și despre lupta noastră pentru o societate mai bună și pentru o clasă politică mai curată. Le-am spus că ne dorim o democrație adevărată, stat de drept, drepturi ale omului respectate, libertăți civile. Le-am spus și despre conflictele interetnice, despre intoleranța noastră față de maghiari și romi.

Am venit din Caux cu o energie nouă, pe care o voi folosi începând de săptămâna viitoare. Începe curând strângerea de semnături pentru susținerea candidatului la alegerile prezidențiale. Apoi campania electorală. Îmi doresc să fim constructivi. Îmi doresc mai puțină ură și mai multă speranță. Îmi doresc o Românie care să mă încarce cu energie și care să mă facă să cred că este pentru binele meu să rămân aici. Și să plec spre alte zări doar în concedii.


Later edit: Două românce talentate au răspândit sunetele vindecătoare ale muzicii în atmosfera de vis din Caux: Liliana Neciu Pop, băimăreancă stabilită la Cluj, solistă la Opera clujeană, și Oana Dinea, pianistă clujeancă stabilită la Geneva. Două femei de aur, pe care m-am bucurat că am avut ocazia să le cunosc. Ele au cântat atât în cadrul conferinței "Tools for Changemakers", cât și la conferința  "Toward an Inclusive Peace" (Înspre o pace incluzivă). 

















Spectacol despre istoria și cultura evreilor


Masa României la Seara culturală



Cu prietena Galina, din Ghana, Africa


Seara artiștilor

Echipa Ucrainei la Seara culturală





Read more

marți, 9 iulie 2019

Gatsby, invitat la Povești sub stele
iulie 09, 20190 Comments

Gatsby, invitat la Povești sub stele


Ei, ce-a fost mai greu a trecut, adică zilele de luni și marți, de mâine ne pregătim pentru week-end. Și mai ales pentru seara de vineri, când, la cererea publicului, invitat la Povești sub stele va fi chiar Gatsby. Marele Gatsby 👀
Am votat și eu cu acest film pe pagina Povești sub stele și chiar v-am îndemnat să faceți la fel. Se pare că ați fost ascultători 😂. (Glumesc, nu mă cred atât de importantă). E foarte bine: e un film cu o atmosferă aparte, care nu trădează cartea lui Scott Fitzgerald, și cu siguranță vă veți îndrăgosti de personaje. 
Din păcate, eu nu voi putea fi vineri seară la Teatrul de vară. Dar gândul meu va fi la Gatsby, la Daisy  și la prietenul Nick. Voi să mergeți neapărat la film, e alegerea perfectă pentru o vizionare în aer liber.
Să fiți cuminți! 😇







COMUNICAT DE PRESĂ


Povești sub stele  vă invită vineri, 12 Iulie, la ora 22,00, la Teatrul de Vară băimărean, să urmărim împreună, la alegerea publicului, “The Great Gatsby”.
Ecranizarea romanului “Marele Gatsby” de Scott Fitzgerald în regia lui Baz Luhrmann, recreează atmosfera Americii anilor ’20 – epoca prohibiției, a contrabandei și a evoluției favorabile a bursei, în care luxul și depăravarea iau locul valorilor și a moralei. 
Povestea lui Jay Gatsby (Leonardo DiCaprio) este narată de Nick Carraway (Tobey Maguire), un scriitor aspirant, internat pentru dezalcoolizare într-un sanatoriu. El își amintește cum l-a cunoscut pe extravagantul milionar în primăvara anului 1922 când, în căutarea visului american s-a mutat la New York și a început să lucreze pe Wall Street. Căsuța în care locuia era chiar în vecini de conacul lui Gatsby, iar el obișnuia să privească fascinat luxul și opulența petrecerilor găzduite acolo. 
Nick este poftit la cină de verișoara lui, Daisy Buchanan (Carey Mulligan), și de Tom, soțul său afemeiat. Imediat după aceasta, primește o invitație la următorul bal și află că de fapt Gatsby si Daisy au avut o aventură în urmă cu cinci ani, iar el dorește să o întâlnească…
Biletul de intrare costă 10 lei și poate fi cumpărat de la intrarea în amfiteatru, înainte de eveniment. Copiii beneficiază de intrare gratuită. 
Deoarece desfășurarea evenimentelor depinde de condițiile meteo, în cazul vremii nefavorabile proiecțiile vor fi decalate cu o zi înainte sau după data programată. 



Read more

joi, 4 iulie 2019

Bătaie  electorală
iulie 04, 20190 Comments


Anunț important pentru țară: urmează un scrutin hotărâtor pentru soarta noastră. Oana Enășel și Răzvan Teodorescu, supranumiți Povestitorii de sub stele, ne provoacă să ne luăm soarta în mâini. Astfel, în noaptea de vineri spre sâmbătă (5/6 iulie 2019), pe pagina Povești sub stele va fi postat un poll, unde vom putea vota noi înșine unul dintre filmele care urmează să fie proiectate la Teatrul de Vară. Dacă toate merg bine și vremea ține cu cinefilii, vom vota filmul de vineri, 12 iulie, ora 22; în caz de vijelii, grindină sau chiar ninsoare (că nu se știe niciodată), filmul va fi reprogramat.
Bun, trag concluzia că ne aflăm deja în plină campanie electorală, motiv pentru care vă anunț că susțin filmul "Marele Gatsby", chiar dacă aș fi preferat varianta cu inegalabilul Robert Redford. Până pe 12 iulie aveți timp să citiți și cartea, în caz că nu ați făcut-o deja. Vă asigur că nu o veți uita prea ușor. 😏
Și ca oferta să fie de nerefuzat, aflați că pe lângă limonadă, Prosecco și popcorn, de acum înainte la Povești sub stele vom beneficia și de hamace. Eu cred că nici nu mai plec acasă!
Ne vedem mâine seară, la filmul cu dragoste și gloanțe.






COMUNICAT DE PRESĂ

Povești sub stele vă anunță programul proiecțiilor din luna iulie 2019. Luna aceasta vă invităm să alegeți filmul pe care doriți să îl vizionăm împreună vineri, 12 iulie, la Teatrul de vară băimărean.

Povești sub stele, vă prezintă filmele pe care le veți putea urmări în serile de vineri ale lunii iulie, la Teatrul de vară băimărean. Așa cum v-am obișnuit deja, programul cuprinde comedii și filme de acțiune tip blockbuster, perfecte pentru o seară de vineri alături de prieteni, dar și un film clasic și unul de animație.
Vineri, 5 iulie, ora 22,00 – Kiss Kiss, Bang Bang (SUA, 2005);
Vineri, 12 iulie, ora 22,00 – Voi alegeți filmul! ;
Vineri, 19 iulie, ora 22,00 – Smallfoot (SUA, 2018);
Vineri, 26 iulie, ora 22,00 – Singin’ in the Rain (SUA, 1952).
Vă ascultăm sugestiile și, cu fiecare eveniment, încercăm să ne apropiem cât mai mult de preferințele voastre. Astfel, al doilea film al lunii iulie va fi unul ales de publicul nostru. Vă propunem o listă cu patru titluri din care vă invităm să alegeți.
* Shaft (SUA, 2019);
* The Great Gatsby/ Marele Gatsby (SUA, 2013);
* Tag/ Tag: Dă-o mai departe (SUA, 2018);
* The Mule/ Curierul traficanților (SUA, 2018).
Așteptăm răspunsul vostru în sondajul de pe pagina de Facebook Povești sub stele, dar și prin mesaje sau e-mail (povestisubstele@gmail.com) până marți, 9 iulie, ora 12,00. Vă încurajăm să ne transmiteți cât mai multe reacții pentru a ne putea adapta gusturilor voastre.
Pentru a desăvârși experiența cinematografică, ni se alătură brandul românesc de hamace născut și cusut în familie, Yoummock Hammocks. Continuăm colaborarea cu prietenii noștri de la Glam Events, de la care puteți cumpăra limonadă proaspătă, popcorn și prosecco. Ne bucurăm de ajutorul voluntarilor de la Asociația DEIS. Partenerul nostru media este Social FM.
La fel ca până acum, pe pagina de Facebook Povești sub stele găsiți descrierea filmului, trailerul, dar și informații privind eventualele modificări. De asemenea, pentru a oferi informații într-un mod cât mai rapid și accesibil, totul e la un click distanță: prin scanarea codului QR de pe afișe sau biletele de intrare la film, dar și pe Instagram.
Deoarece desfășurarea evenimentelor depinde de condițiile meteo, în cazul vremii nefavorabile proiecțiile vor respecta planificarea anunțată, iar titlurile neproiectate vor fi reprogramate în luna august. Prețul unui bilet este 10 lei și poate fi cumpărat de la intrarea în amfiteatru, înainte de eveniment. Copiii însoțiți de părinți beneficiază de intrare gratuită.
Read more

duminică, 30 iunie 2019

Noapte de vară
iunie 30, 20190 Comments



Îmi scot un picior de sub plapumă. Sunt ud din cap până în picioare, tricoul mi-e lipit de piele, perna s-a umezit și ea. De când a îmbătrânit, a început să sforăie. La început sforăiam doar eu. Mă trezea cu un sărut și mă ruga să mă întorc pe o parte.

Nici nu mai știu ce visam. Dar oare am visat? Se spune că visăm în fiecare noapte, fără excepție, doar că nu întotdeauna ne amintim visul. Aș vrea să știu ce am visat în seara asta. Ceva legat de șeful meu și pretențiile lui absurde, ceva legat de partida de pescuit pe care o aștept în week-end? Sau poate de Andreea Esca, am văzut-o aseară la știri. Ea și decolteurile ei. Cică i se spune „Roboțelul”, pentru că nu greșește niciodată când citește știrile. Mă întreb dacă o fi tot un roboțel și în pat.

Nu se mai oprește din sforăit. Să-i dau un ghiont? Să mă ridic și să scap pe jos o carte? Aș spune că nu pot să dorm și că m-am hotărât să citesc ceva. Mai bine mă ridic și merg pe balcon, e insuportabilă căldura asta. Ar trebui să cumpărăm un pat nou, ăsta scârțâie când ți-e lumea mai dragă.

E mai bine aici, parcă totuși se simte un vânticel plăcut. Oare cât o fi ceasul? Ce ciudat arată casele acelea în lumina galben-portocalie a becului de pe stradă! Parcă ar fi aplecate într-o parte, poznaș. Și supermarketul arată ciudat noaptea. Ha ha, da, chiar așa, parcă mi-ar trage cu ochiul. Hei, dar ce face bărbatul acela pe trotuar? Așa cum e, întors cu spatele, și cu brațele îndoite, pare că urinează. Chiar în halul ăsta am ajuns, să ne pișăm în mijlocul străzii?! Nu mai avem nicio limită, nu mai avem bun-simț, nici bună creștere. E îngrozitor. Ha, uite-l, se întoarce. Nu m-a zărit. A, e cu mâinile în buzunarele blugilor. Nu s-a întâmplat nimic. Dar ce face, vorbește singur? Da, ăsta chiar vorbește singur. Un biet nebun rătăcit în noapte.

Foto: Lucian Petru GOJA
Poate că așa aș fi ajuns și eu dacă... Oare ce mai face Emma? Am auzit că a plecat undeva în Nord. Suedia? Danemarca? Habar n-am. Cică lucrează ca educatoare la o grădiniță. Întotdeauna i-au plăcut copiii. Sper că nu s-a tuns. Dacă îmi plimb palma peste obraz, parcă simt și acum mătasea părului ei mângâindu-mă. Aș vrea să-i scriu. Să-i spun că n-am mai iubit pe nimeni așa cum am iubit-o pe ea. Dacă o găsec pe Internet, poate că reușim să ne întâlnim. Îmi aranjez o delegație în Suedia... cât de greu poate să fie? Sau poate vine ea în vizită, câteva zile. Am ieși la o cafea, m-aș uita în ochii ei și i-aș spune: „Ema, nu te-am mințit. Chiar ai rămas a mea pentru totdeauna. Așa cum ți-am promis.” Și ea ar râde, cu râsul ei cristalin, și mi-ar spune: „Știi, Oigăn, am doi copii frumoși și amuzanți. Soțul meu îți transmite salutări.” Hm.

Aș putea să merg mâine seară să joc baschet cu colegii de serviciu. Habar n-am dacă aș mai nimeri coșul. N-am mai jucat baschet de când m-am despărțit de Emma. De fapt, ea a fost motivul pentru care am intrat în echipa liceului. Râdeau toți de mine, eram prea scund. Dar am făcut față. Când ea stătea în tribună, prindeam aripi.

Uitasem că mai am o țigară în pachetul ăsta. Ce obicei păcătos! La vârsta la care m-am apucat eu de fumat, alții se lăsau deja. În liceu nu fumam. Colegii mei mergeau în pauze la WC să fumeze. Noi chiuleam de la câte o oră și ne refugiam într-o cabină doar pentru a ne bucura unul de altul. Țin minte perfect: în cabina WC-ului mirosea a fum și a clor. Îi dădeam jos bluza încet, cu grijă, și o priveam ca pe o minune. Ochii mi se umpleau de lacrimi, iar ea mă mângâia pe obraji. Săruturile noastre aveau gust sărat. Nu credeam că o merit și mă așteptam să o pierd oricând. Ea îmi spunea că mă iubea, dar eu eram terorizat. Mă purtam ca un om care avea ceva greu pe conștiință.

Când mi-a spus că nu vine la facultate în București, am avut un șoc. Prefera Timișoara. Acolo mergea și vărul ei de-al doilea, tipul ăla musculos, iar părinții ei voiau să o știe în siguranță. Dubios tip! Mă întreb dacă se culcau împreună. Pe mine, părinții ei nu m-au plăcut niciodată. I-am auzit o dată cum îmi spuneau „limbricul ăla”. Cred că se prinseseră că fiica lor nu mai era virgină.

Ciudat, când am aflat că ne vom despărți m-am simțit cumva ușurat. Toată tensiunea aceea dispărea ca prin farmec. Eram din nou liber. Eram singur. Nu meritam pe nimeni, nu aveam pe nimeni. Ordinea lucrurilor revenise la normal. Nu mai aveam nimic pe conștiință.

N-am mai avut niciodată nimic pe conștiință. N-am fost un înger, dar nici nu am mai primit daruri neașteptate de la viață. La scurtă vreme am cunoscut-o pe viitoarea mea nevastă. Nu se compara cu Emma. Nu mă podideau lacrimile când o priveam. Nu mi se învălmășeau emoțiile în stomac când o atingeam. Nu mi se lăsa o cortină neagră peste creier când o sărutam. Nu că ar fi fost urâtă, dar... și nici măcar nu sforăia pe atunci.

-Oigăn, ce faci? Închide ușa aia, că intră țânțarii.

Read more

joi, 27 iunie 2019

Vis cu Humphrey Bogart
iunie 27, 20190 Comments




Acum, serios: ce răsplată mai bună poți să îți dorești la sfârșitul unei săptămâni de muncă, decât să îl (re)vezi pe Humphrey Bogart în acțiune? Asta, desigur, dacă îți plac bărbații. Dar nu vă bosumflați, nici Mary Astor nu e chiar de aruncat. De data asta, mă tem că va fi fără Prosecco (doar o dată pe an e prima proiecție din an, bănuiesc eu), dar va fi cu popcorn și limonadă, cu răcoare și cu prieteni. Un vis, ce mai! Cum e zicerea aceea clasică deja, "dacă vă pasă, ieșiți din casă!" Ne vedem la Teatrul de Vară (Baia Mare, str. Dealul Florilor nr. 1), vineri seară de la 10. 





COMUNICAT DE PRESĂ


Povești sub stele  vă invită vineri, 28 Iunie, la ora 22,00, la Teatrul de Vară băimărean, să urmărim împreună “Șoimul maltez”.

“Șoimul maltez” (SUA, 1941) este ecranizarea romanului omonim al lui Dashiell Hammett, care spune povestea detectivului Sam Spade (Humphrey Bogart), a cărui destin se schimbă brusc în noaptea în care Miss Wonderly (Mary Astor), o adevărată femme fatale, îl angajează să o protejeze, iar partenerul său, Miles Archer este ucis. Crimele se țin lanț, iar preafrumoasa Miss Wondely nu numai că este înconjurată de oameni foarte periculoși, dar se și dovedește a fi altcineva decât pretinde.
Încercând să găsească criminalul, Spade se afundă tot mai adânc în lumea interlopă și intră în cârdășie cu doi ticăloși: efeminatul Joel Cairo (Peter Lorre) și grotescul Kasper Gutman (Sydney Greenstreet). Cei trei pornesc în căutarea Șoimului maltez – o statuetă de aur încrustată cu pietre prețioase, plătită tribut de Cavalerii de Malta regelui Carol al V-lea al Spaniei și furată de pirați în 1539.
Filmul, care îl are pe Humphrey Bogart în rolul principal, are trei nominalizări la Oscar și a fost considerat de Entertainment Weekly și Panorama du Film Noir Américain primul mare film noir din industria cinematografiei.
Biletul de intrare costă 10 lei și poate fi cumpărat de la intrarea în amfiteatru, înainte de eveniment. Copiii beneficiază de intrare gratuită.
Deoarece desfășurarea evenimentelor depinde de condițiile meteo, în cazul vremii nefavorabile proiecțiile vor fi decalate cu o zi înainte sau după data programată. 
Read more

sâmbătă, 22 iunie 2019

Sfâșiere
iunie 22, 20190 Comments


A desfăcut doza de bere cu un sunet răcoritor. În birou, aerul era fierbinte și rochia i se umezise sub brațe. Berea a dat pe dinafară, spuma i s-a scurs pe picioare, udând poalele largi ale rochiei scurte. Ea a s. El a făcut o grimasă și și-a întors privirea.
-Uite, vezi?, l-a întrebat, urmărind cu degetul arătător, pe doză, literele cuvintelor: „Alcohol Free”.
-Dacă e fără alcool, de ce o mai bei?
-Pentru că îmi place, i-a răspuns zâmbind obraznic. Lasă-mă să fac prostii. Oamenii au vicii, oamenii fac lucruri rușinoase. E în firea lucrurilor. Nu suntem sfinți.
Au plecat de la birou pe la miezul nopții. Fusese o petrecere între colegi, o aniversare cu pizza și glume pe care le puteau înțelege doar ei, cei care petreceau împreună mai mult de zece ore zilnic. Erau ca o familie.
Foto: Lucian Petru GOJA
S-a oferit să o ducă acasă. Nu era prima oară. Știa unde stă. Când au ajuns, a oprit și i-a spus „noapte bună”. Gândul îi zbura deja la soția lui, la cum avea să îi explice că petrecerea se lungise atât. La cum avea să își sărute pe obraji copilul deja adormit. A doua zi urmau să plece în concediu.
-Noapte bună!, a spus Andrei, fără nuanțe în glas.
-Sărută-mă!, i-a cerut Ela.
-Nu pot.
-Vreau să mă săruți tu, nu să te sărut eu. Visez de prea mult timp la asta, a insistat femeia.
-Somn ușor!, i-a urat el, așteptând ca ea să iasă din mașină. Dar ea nu se dădea bătută. I-a pus palma peste prohab și a apăsat-o ușor. El a vrut să îi îndepărteze mâna, ea s-a împotrivit, el a ripostat. S-au bătut așa câteva secunde. S-au oprit apoi într-un sărut pasional.
-Nu înțeleg ce vrei de la mine, i-a spus, îmbrățișând-o. Îmi dai semnale contradictorii. Nu știu cum să mă port cu tine.
-Hai sus, i-a spus Ela.
-Nu pot, trebuie să ajung acasă. Dar spune-mi, de ce?
-O să-ți explic odată. Suntem prea diferiți, a spus Ela, mângâindu-i fața. Ne-am scoate ochii, dacă am fi împreună.
-Așa crezi?, a întrebat Andrei. Nu era convins.
-Da, uneori te urăsc.
-Noapte bună, Ela.
-Noapte bună.
Când s-a întors din vacanță, ea nici nu l-a privit. S-a ferit de toate atingerile lui. El încerca să îi vorbească, ea tăcea. Privea ecranul calculatorului din fața ei și tăcea. În schimb, vorbea mereu cu ceilalți colegi și râdea. Râdea tare, de parcă ar fi fost cea mai fericită ființă din lume.
Într-o noapte i-a trimis un SMS: „Mi-e dor de tine” Se despărțiseră de doar câteva ore. El nu i-a răspuns. Apoi l-a sunat. Avea telefonul închis. Ela a coborât la non-stop și și-a cumpărat câteva doze de bere. Bere cu alcool. Dacă el ar fi știut, ar fi urât-o din tot sufletul. Le-a băut pe toate, una după alta, singură, așezată în fața ventilatorului, la masa pe care tronau laptopul, doze goale, cărți necitite, o ceașcă de cafea goală, un vibrator, o jumătate de tabletă de ciocolată și un smartphone. I-a analizat pentru a suta oară profilul de Facebook, sperând să descopere ceva nou, ceva important, ceva neștiut despre el. I-a studiat pozele din concediu, a dezgropat din uitare pozele de la nuntă, a ascultat piesele distribuite de el. „Oh, my baby, how beautiful you are/ Oh, my darling, completely torn apart/ You’re gone with the sin, my baby, and beautiful you are”. Boxa duduia. Ela nu voia să își mai audă gândurile.
A doua zi a întârziat la serviciu. Avea fața buhăită și respirația grea. Și-a găsit colegii șușotind îngrijorați. Din când în când, unii izbucneau în râs. Ela s-a așezat la calculator și a început să lucreze. Capul îi vâjâia.
Când a intrat Andrei în birou, mai târziu decât de obicei, colegii au devenit suspect de tăcuți. Toți aveau privirile în pământ.
Toți așteptau ca el să explice de ce, cu o noapte în urmă, postase pe Facebook un text în care recunoștea că este homosexual și că viața lui de familie e o minciună.




Read more

marți, 18 iunie 2019

Se apropie Tabăra de la Ocoliș. Tema de anul acesta: "În veșnică opoziție democratică: Literatura"
iunie 18, 20190 Comments
Mai e puțin timp până la deschiderea Taberei Naționale de Literatură și Arte Plastice de la Ocoliș (Maramureș). Tema de anul acesta este incitantă: "În veșnică opoziție democratică: Literatura".

Vară de vară, scriitori, pictori, sculptori și artiști fotografi se perindă pe la locuința familiei Ioan Marchiș, în căutare de răcoare și inspirație. De data aceasta, deschiderea oficială, cu o rugăciune la Troița artiștilor și scriitorilor dispăruți, cu oficialități și discursuri, va avea loc sâmbătă, 6 iulie, de la ora 13. Ulterior, oaspeții vor redeveni nonconformiști, adică se vor întoarce la statutul lor obișnuit, păsându-le doar de literatură, arte și filosofie, de pescuit și scaldă, de biliard și tenis, dar și de somnul binefăcător de după-amiază.
Ioan Marchiș
Atracțiile de anul acesta sunt Grupul Iza, pescuitul și seara vânătorească. Ne vom bucura de întâlnirea cu poetul Ion Mureșan, cu prozatorul Ioan Groșan, cu criticul Alexandru Cistelecan și cu parodistul Lucian Perța. Desigur, toți cei care iubesc literatura și artele sunt invitați la Ocoliș, unde serile vor avea loc cenacluri literare, iar pe timpul zilei se va picta și se va sculpta într-o atmosferă relaxantă, aproape de natură.
Evenimentul este organizat de Fundația Culturală ARCHEUS, și se va finaliza cu publicarea unui nou număr al revistei cu același nume.
Read more

joi, 13 iunie 2019

Seri de film sub cer de vară
iunie 13, 20190 Comments


Parcă nici nu e cu adevărat sezonul estival, până când la Teatrul de Vară din Baia Mare nu încep proiecțiile de filme la Povești sub Stele. 😍 De mâine, însă (vineri, 14 iunie), ne vom distra iar sub cerul liber, cu prieteni și filme bune. Nu voi uita prea curând seara superbă în care am revăzut, la Teatrul de Vară,  "Casablanca", aș fi dat replay la fiecare replică, la fiecare privire schimbată de protagoniști 😃 Au fost, desigur, și alte filme care mi-au mers la suflet, pentru că, nu-i așa, tinerii care fac selecția pentru Povești sub Stele au cu adevărat gusturi bune. Desigur, nu spun asta (doar) pentru că sunt prietenii mei. Chapeau bas, Oana Enășel și Răzvan Teodorescu! 
PS: Voi ați văzut ultimele cifre privind inflația în România? E incredibil cum prețul biletelor la Povești sub Stele rămâne același! 💗





COMUNICAT DE PRESĂ


Începând de vineri, 14 Iunie, orașul nostru urmărește din nou povești sub stele
Vineri, 14 Iunie, la ora 22,00, la Teatrul de Vară băimărean are loc prima proiecție de film din
sezonul 2019 “Povești sub stele”. Filmul ales pentru deschidere este “Jaf cu stil”.
Povești sub stele, seria proiecțiilor de film în aer liber a ajuns la al treilea sezon. Vremea
capricioasă ne-a împiedicat să reluăm activitatea la începutul lunii iunie, dar de îndată ce s-au
domolit ploile am grăbit pregătirile pentru reîntâlnirea cu prietenii noștri. La fel ca anul trecut, ne
propunem să însuflețim Teatrul de vară cu proiecții de filme în fiecare seară de vineri, până la
toamnă.
Deschiderea seriei de proiecții va avea loc vineri, 14 Iunie, de la ora 22,00, cu filmul “Jaf cu
stil” (SUA, 2017). Restul programului va putea fi consultat online, pe pagina de Facebook Povești sub
stele. Tot acolo vor fi publicate descrierea filmului, trailerul, dar și informații privind eventualele
modificări. De asemenea, pentru a oferi informații într-un mod cât mai rapid și accesibil, totul e la un
click distanță: prin scanarea codului QR de pe afișe sau biletele de intrare la film, pe Instagram și
Snapchat sub numele de Povești sub stele sau în Baia Mare City App. Începând de anul acesta,
doritorii vor putea primi informații și actualizări în timp real și prin Whatsapp.
La fel ca anul trecut, biletul de intrare costă 10 lei și poate fi cumpărat de la intrarea în
amfiteatru, înainte de eveniment. Copiii beneficiază de intrare gratuită.
Deoarece desfășurarea evenimentelor depinde de condițiile meteo, în cazul vremii
nefavorabile proiecțiile vor fi decalate cu o zi înainte sau după data programată.
Read more

marți, 11 iunie 2019

Cofetărie cu dichis
iunie 11, 20190 Comments



(După o idee de Diana Topan)


Era o zi de primăvară când Ian a ajuns în orașul de pe malul râului. Avea două geamantane mari în mâini și luminițe în priviri. A închiriat o casă cu două camere într-o zonă bună și s-a închis în ea. După câteva zile, a ieșit afară și a montat deasupra ușii o placă de lemn pe care scrisese: „La Ian. Cofetărie cu dichis”.
Pasămite, Ian era cofetar. În cele două geamantane mari avea o mulțime de teluri, linguri, boluri, cratițe, tăvi, cuțite, poșuri, duiuri, în fine, cam tot ce-i trebuie unui cofetar pentru a se apuca de treabă. Așa că Ian s-a închis iar într-una dintre cele două camere ale casei, pe care o transformase în cofetărie, și a început să trebăluiasă.
Dar Ian avea o problemă. Una singură: nu mânca niciodată dulciuri. Nu pentru că nu i-ar fi plăcut, dar avea o dantură foarte frumoasă, cea mai albă dantură din tot ținutul, și nu și-ar fi pus-o în pericol pentru nimic în lume.
Ilustrație de Diana Topan

Însă Ian avea nevoie de cineva care să îi guste prăjiturile. După ce a preparat un tort cu ciocolată, o pavlova cu fructe proaspete, niște ecleruri cu vanilie și multe fursecuri cu merișoare, Ian a ieșit în fața casei. Voia să se bucure de soare și să asculte păsările. Și atunci a văzut o tânără dincolo de gard. De fapt, a văzut vârful unui nas ițindu-se printre scândurile gardului și adulmecând mirosurile care ieșeau din cofetărie și umpleau văzduhul. Ian a înaintat, a luat un fir de coada șoricelului, proaspăt crescut, și a gâdilat cu el nările domnișoarei. Fata a strănutat și abia atunci l-a văzut pe tânărul cofetar.
-Bună. Cum te cheamă?, a întrebat Ian.
-Bună. Sunt Iarina. Scuză-mă, nu am vrut să deranjez. Plec.
Avea într-adevăr un nas lung.
-Nu pleca, te rog. Mai bine hai cu mine. O să-ți dau ceva bun.
Și cofetarul i-a dat să guste din toate bunătățile. Iarina avea simțul gustului foarte dezvoltat și știa să spună despre fiecare prăjitură ce ingrediente conține și ce îi lipsește ca să fie perfectă. Ian s-a bucurat că și-a găsit un degustător și a rugat-o pe Iarina să îl ajute în fiecare zi, mai ales că îi plăceau ochii ei și părul mătăsos.
Zilele s-au scurs repede. Ian făcea prăjituri în fiecare zi și le vindea vecinilor din cartier. Dar mai întâi îi dădea Iarinei câte o felie, ca să fie sigur că vinde cele mai bune dulciuri. Cofetăria mergea bine, tot mai multă lume venea să vadă minunea și să cumpere torturi și fursecuri. Dar Iarina se îngrășa văzând cu ochii. Ian a început să meargă la ea acasă, în loc să o cheme pe prietena lui la cofetărie, pentru că Iarina se mișca tot mai greu. Se îndrăgostise de ea și știa că parte a succesului său i se datorează.
Acum, Iarina stătea în patul cu așternuturi roz, sprijinită de perne, și ronțăia prăjiturile pe care i le aducea Ian în fiecare zi. Dar, pentru că o iubea, tânărul îi aducea și alte daruri: cercei, brățări, parfumuri, inele, agrafe pentru păr, jucărioare de pluș, cărți de poezii și DVD-uri cu filme de comedie. Iarina le ascundea pe toate în pliurile ei de grăsime, ca în niște buzunare. Știa exact unde are fiecare obiect. Mai avea câteva pliuri goale și aștepta nerăbdătoare ca Ian să îi mai aducă și alte daruri.
Un an întreg s-a scurs așa. A venit iar primăvara, cu soare, cu flori și cântec de păsări. Într-o dimineață, Ian a vrut să îi arate Iarinei frumusețea grădinii care înverzea. Dar Iarina se îngrășase atât de tare, încât nu mai putea ieși pe ușă. Atunci Ian a luat un baros și a spart pereții casei.
În mijlocul mormanelor de moloz, de unde primăvara nu mai părea deloc frumoasă, Iarina a început să plângă. Aerul mirosea a vanilie și a praf.

Read more

duminică, 2 iunie 2019

26 mai, ziua în care Mițu mi-a tras cu ochiul
iunie 02, 20190 Comments



N-am apucat până acum să scriu despre bucuria de duminica trecută. Despre incredibilul rezultat la alegerile europarlamentare și despre iubirea și încrederea în conaționalii mei pe care el mi l-a trezit. A fost mai mult decât am sperat, a fost o reacție de descătușare care mi-a demonstrat că nu suntem, așa cum scria Ana Blandiana, un popor vegetal.
La vot, în Dublin. Foto: Manuela Cristea

Am văzut disperarea celor din diaspora, care au fost nevoiți să stea la cozi imense. Și, în final, mulți dintre ei să plece acasă fără a putea vota. Votul lor ar fi schimbat, cu siguranță, rezultatul alegerilor. Știu că acum se simt frustrați, și sper ca frustrarea aceasta să nu fie doar o înghițitură în sec, ci să se transforme în voturi la următoarele alegeri. Căci urmează încă trei runde de alegeri extrem de importante. Am câștigat doar o bătălie, urmează un întreg război.
Români așteptând să voteze la Lyon. Foto: Oana Todea
Știu, e deja târziu pentru a-mi manifesta bucuria. Viața merge mai departe și leprele de la putere fac în continuare ceea ce știu ele să facă: să înșele și să fure. Cei întemnițați sunt înlocuiți cu alți penali. „Noul PSD” reciclează fețe de care ne-am plictisit de mult, fețele unor oameni care și-au dovedit deja necinstea. În Parlament, formula e aceeași, și opoziția nu își poate promova proiectele. Vinovații pentru dezastrul din diaspora din 26 mai refuză să plece. Dragnea a fost închis, dar oamenii lui de încredere au rămas. Nu a fost el singurul vinovat. Nu a fost el singurul corupt, singurul responsabil pentru situația în care România se află azi.
Dar avem poporul aproape. Acum știm asta, e fapt dovedit. Oamenii au spus, cu o majoritate covârșitoare, că nu mai vor ca politicul să intervină în justiție și că vor pedepsirea corupților. Ei nu pot fi ignorați. Politicienii trebuie să țină cont de voința lor. Altfel, politicienii vor dispărea, mai devreme sau mai târziu. În închisori, unii, în uitare, alții.
În dimineața zilei de 26 mai, motanul meu, Mițu, mi-a tras cu ochiul. Am luat gestul ca un semn bun. Și a fost. Aveam nevoie de semne bune. Aveam nevoie de optimism. Ziua aceea s-a încheiat după multe ore de call center, după vești bune și vești proaste, după emoții de toate felurile. Dar s-a încheiat cu o explozie de bucurie.

Acum, ziua aceea începe să fie uitată. Mergem mai departe. Oamenii vor rezultate. De multe ori, ei uită că acestea au fost alegeri pentru Parlamentul European, nu pentru Parlamentul României. Ei vor schimbarea ACUM. Va trebui să avem răbdare. Să luptăm în continuare. Și să ne păstrăm entuziasmul. Am văzut că votul nostru face diferența. Am văzut că împreună suntem puternici. Nu trebuie să uităm că avem în față alegerile prezidențiale, locale și parlamentare. Care sunt cel puțin la fel de importante. Trebuie să fim vigilenți și implicați.
Acum știu că putem scoate România din impas. Că putem opri exodul oamenilor. Că putem avea o țară cu adevărat frumoasă, în care să fie promovați oamenii cinstiți, competenți și bine intenționați. Trebuie doar să credem în noi. Și să luptăm.



Read more

sâmbătă, 25 mai 2019

Liniștea dinaintea furtunii
mai 25, 20190 Comments




Azi m-am trezit la 11,30. Apoi, ceva neobișnuit pentru ultimele săptămâni, mi-am asumat rolul de gospodină. E sâmbătă, 25 mai. E ziua de liniște dinaintea furtunii. Mâine noapte se va schimba totul.

Am peste 700 de prieteni în lista de Facebook. Și vreo câteva sute de contacte în telefon. Nu sunt mulți cei pe care nu i-am contactat în ultima lună. Nu sunt mulți cei cărora nu le-am spus să meargă mâine la vot și să aleagă forțele pro-europene.
Nu știu care a fost impactul. Nu știu câți sunt cei pentru care a contat. Dar a contat pentru mine, asta e sigur. Pentru liniștea contșiinței mele. Pentru sentimentul că am făcut tot ce am putut pentru țara mea. Adică pentru părinții mei, pentru prietenii mei și pentru mine însămi. Pentru viitorul nostru comun. Pentru o viață în democrație, în libertate, într-o țară unde drepturile tuturor sunt respectate și unde justiția e liberă.

A fost un pas greu, dar firesc. Contrar impresiei unora, sunt o fire timidă și nu mă simt deloc în largul meu să deranjez cu telefoane oameni cu care nu am vorbit de foarte mult timp sau, poate, niciodată. Pentru că am în lista de Facebook destule astfel de persoane. Dar a fost ceva firesc, ca și cum am fi mutat protestele din stradă la telefon și în spațiul virtual. 
Manifestația "Toți pentru Europa" a fost organizată în Baia Mare, pe 19 mai, de Declic și ProCivic
M-am așteptat să fiu certată și înjurată. Nu am fost. Oamenii au fost mai politicoși decât credeam. Nu am avut experiența prezidențialelor trecute, când am intrat în discuții contondente și interminabile cu unii oameni care aveau opinii politice total opuse mie. Au fost câțiva, puțini, care mi-au dat de înțeles că preferă să decidă singuri cu cine anume votează și că eu îi cam deranjez. Asta, deși nu le dădusem nume de partide sau candidați cu care să voteze, ci spusesem doar că e de dorit o opțiune pro-europeană.

Au fost alții care mi-au spus că nu au cu cine să voteze. Că toți sunt la fel. Toți sunt corupți, toți își văd doar de propriile interese. Eu nu cred că e așa. Avem în politică persoane condamnate penal, adică oameni dovediți ca necinstiți. Avem și partide care nu au în componență astfel de persoane. Nu suntem toți corupți, la fel cum nu suntem un popor de infractori. A spune asta înseamnă a încerca să îndulcești vina celor care cu adevărat au încălcat legea.

Câțiva mi-au spus că nu știu nimic despre politică. Printre ei, un om de afaceri de succes. Am fost extrem de surprinsă, nu mă așteptam la un asemenea răspuns din partea lui. Unii oameni preferă să își vadă de familia lor, de jobul lor, de businessul lor, și să ignore realitatea politică. Eu cred că e o soluție călduță, dar periculoasă. Politicul ne influențează viața în fiecare zi. Iar societatea civilă trebuie să își asume rolul de a controla politicienii. Și oamenii simpli nu pot face asta dacă nu le urmăresc activitatea, dacă nu îi trag de mânecă uneori, dacă nu se prezintă la vot.

Însă cei mai mulți dintre cei cu care am vorbit mi-au spus că merg mâine la vot. Au fost mulți și cei care mi-au mărturisit că fac eforturi pentru a-și convinge cunoscuții să facă la fel. Pe alții i-am convins eu să pună mâna pe telefon și să cheme lumea la vot.
În bula mea, probabil că situația e mai roză decât în realitate. Cu toate astea, sunt încrezătoare că noaptea de mâine va fi una a bucuriei. Apoi va urma povara responsabilității. Nevoia de a nu dezamăgi. Și încă vreo câteva runde de alegeri, la care va trebui să ne mobilizăm.

Adevărul va ieși la iveală mâine seară. Eu una știu câ mâine, la ora 7 a.m., mă voi prezenta la vot. Sper ca secția să fie aglomerată. Însă cred că societatea civilă deja merită felicitată, pentru tot efortul de mobilizare pe care l-a făcut în ultimele săptămâni. 
Special thanks to Declic, partenerul după-amiezelor mele vorbite.

România votează pentru Europa!


Read more

@diana.topan