Fabrica de fericire

miercuri, 20 martie 2019

Cu drag, pentru artiștii aflați în nevoie
martie 20, 20190 Comments

Există oameni pentru care jobul nu e doar un job. E expresia unei pasiuni arzătoare. Artiștii sunt, cei mai mulți dintre ei, astfel de oameni. Ei urcă e scenă în fiecare seară pentru a ne face pe noi, ceilalți, să râdem sau să plângem. Și nimic nu e mai de preț pe lumea aceasta decât simțirea. Decât sentimentul. Pentru că el ne face să fim oameni.
Le datorăm artiștilor o parte dintre sentimentele noastre. Le datorăm artiștilor atinși de boală compasiune. Și un necesar ajutor financiar.
Mergeți să vedeți „Butoiul cu pulbere” duminică, 24 martie. Vă veți simți mai bine. Și veți face o faptă bună.



Teatrul Municipal Baia Mare susține campania socială „Artiștii pentru artiști”, inițiată de UNITER! (Comunicat de presă)


Pe 1 martie 2019, UNITER a dat startul celei de-a 18 ediții a Campaniei sociale „Artiștii pentru artiști”, cu sprijinul indispensabil al instituțiilor de teatru din București și din țară. Prin această campanie umanitară, organizată în luna martie și aprilie, se strâng fonduri pentru artiștii de orice vârstă, din toată țara, care au probleme medicale și o sănătate precară.
În acest an, Teatrul Municipal Baia Mare propune pentru campania ”Artiștii pentru artiști”, spectacolul ”Butoiul cu pulbere”, programat în 24 martie 2019, la ora 19.00. Încasările din vânzarea biletelor vor fi direcționate către Fondul de Solidaritate Teatrală.
Fiecare bilet cumpărat înseamnă nu doar un semn de reverență pentru munca actorilor, ci și un ajutor concret. Pentru că există artiști care depind de fondurile colectate de UNITER în cadrul Campaniei Naționale „Artiștii pentru artiști”, unii dintre ei neavând familie sau alt sprijin. Oameni care au nevoie urgentă de sprijin financiar!
EMILIA POPESCU si MARIUS MANOLE sunt ambasadorii de anul acesta ai Campaniei „Artiștii pentru artiști” și vă invită să luați parte la schimbarea de atitudine față de situația delicată, dar rezolvabilă a artiștilor noștri aflați în dificultate.

Read more

duminică, 17 martie 2019

Fericire
martie 17, 20190 Comments





De afară se aude streașina picurând peste o bucată de zăpadă murdară și ea privește hipnotizată beculețele din bradul deja uscat și prăfuit. Roșu, galben – verde, albastru. În fața ei, un fotoliu gol. Berea face gâl, gâl pe gât și ea dă televizorul mai tare. 70 de oameni au murit din cauza gripei. Rusia amenință cu un război nuclear. Polonia vinde carne de vită stricată în România și în alte câteva țări.
Privește în jur. Pe masă, o tabletă de ciocolată din care a luat o mușcătură. O cutie de antidepresive. O sticlă de bere. Unelte de provocat fericirea. De data aceasta, niciun artificiu nu reușește să o înveselească.
Foto: Lucian Petru Goja
Mai demult obișnuia ca în perioada aceasta a anului, imediat după sărbători, să meargă la solar. Se întindea pe patul de sticlă, închidea ochii și pentru 10-15 minute credea că e pe plajă, scăldată în soare și ascultând muzică. Uita de toate. Uita că e iarnă, uita că e frig, că nu are bani, că e singură și că trăiește într-un orășel plictisitor de provincie. Și era fericită. Pe urmă, însă, a auzit tot felul de povești despre cancerul de piele și nu s-a mai dus. Alteori se culca cu cine apuca. Bărbați tineri, bărbați bătrâni, bărbați bogați, bărbați săraci, bărbați blonzi, bărbați bruneți, bărbați frumoși sau urâți. Nu conta. O vreme era bine. Apoi era foarte rău. Mult mai rău decât dacă ar fi rămas singură-singură. I se făcea greață de sine, greață de mirosul acela, de clipocitul sexului lovit în mod repetat, greață de săruturile umede și de pălmile transpirate plimbate pe trupul ei. O vreme se închidea singură în casă și nu mai voia să audă de nimeni.
Soarbe o gură de bere. Nu înțelege de ce tristețea a lovit-o așa. Doar ieri a fost cea mai deprimantă zi din an, așa au spus la televizor. Așa au declarat specialiștii. De aceea și-a luat ieri liber de la serviciu, a băut trei somnifere și a dormit toată ziua. Azi ar trebui să fie mai bine.
Foto: Lucian Petru Goja
Sună telefonul. „Bună ziua. Facem un sondaj de opinie. Aveți cinci minute libere?” „Am toată ziua la dispoziție.” „Dacă mâine ar fi alegeri parlamentare, cu ce partid ați vota?” „Cu partidul labagiilor profesioniști.” „Puteți să repetați, vă rog?” „Sigur. Cu partidul pizdei mă-tii.” Ton de ocupat.
Sună soneria. E vecinul de vizavi. „Salut. Ți-ai uitat cheile în ușă.” „Nu, le-am lăsat intenționat.” „Păi cum așa?” „Mă gândeam că dacă o să încep să put, să puteți intra să mă luați.” „Ești ok? Vrei să intru?” „Nu. Nu vreau să-ți treacă prin minte să bei din berea mea.”
Gata. A scăpat și de ăsta. Auzi la el tupeu: să intre. Poate pune pariu că fâța aia îi urmărea prin vizor. Dacă n-ar fi fost așa de întoarsă pe dos, l-ar fi sărutat acolo, în ușă, numai ca s-o calce pe nervi.
Se așază pe canapea. Mută pe canalul de desene animate. Își desface încă o bere și privește lung cutia de antidepresive. Să ia, să nu ia? Afară picură streașina. Fotoliul din fața ei e tot gol. O absență care o strivește. 


Read more

marți, 26 februarie 2019

Rubin în soare
februarie 26, 20190 Comments



Lumina după-amiezei creează o aură în jurul creștetului pisicii așezate pe pervazul ferestrei, mă privește cu ochi verzi și tăioși; prin perdeaua albă de organza soarele pare înghețat și pentru o clipă mi se pare că văd dealurile acoperite de un strat gros de omăt; dar eu știu că afară e bine, primele flori se încălzesc în lumină și pământul reavăn se lipește de tălpile pantofilor; labele câinilor se umplu de noroi și la fel și hanoracul meu, când ei îmi cer un strop de atenție și un biscuit; aerul e auriu, aurul e de aer; mugurii se umflă văzând cu ochii, pământul mustește de sevă, câinii urlă a dragoste în timp ce cățeaua în călduri se plimbă nepăsătoare prin fața casei;
Foto: Lucian Petru Goja
mierla din pin își drege vocea, cântă numai când are chef, încă primăvara nu a convins-o; pe o bucată de lemn am găsit o furnică, am aruncat lemnul în foc cu totul și pe urmă am plâns; apoi am văzut un păianjen într-un colț al camerei și m-am bucurat; ziua e ca o promisiune pe care nu știi dacă să o crezi și parcă nu ai curajul să renunți la cana obișnuită de vin fiert; vinul fiert e pentru iarnă, vara merge berea, dar care o fi băutura oficială a primăverii, te întrebi, primăvara e o struțocămilă, nici măcar nu e un anotimp, savanții spun că în curând vom avea doar două anotimpuri, clare, cinstite, fără promisiuni deșarte, fără dorul acesta nedefinit care mă cuprinde când aud pârâul umflându-se,
Foto: Lucian Petru Goja
fără duioșia pe care o simt când văd o râmă croindu-și drum prin grădină, fără așteptarea după fiecare boboc de floare, fără oboseala din tot corpul, fără deznădejdea începutului, a vieții care răbufnește și care va sfârși inevitabil, într-un mod mult mai puțin spectaculos; dar cine sunt eu să judec, cine sunt eu să decid asupra vieții și morții, fie ea și a unei furnici, cine sunt eu să spun ce e frumos și ce e urât, eu sunt doar o bucată de carne pătrunsă de lumina înșelătoare și care, pentru o clipă, se crede rubin.

Read more

miercuri, 13 februarie 2019

CONȘTIINȚA, piesa care ‘’zguduie’’ omenirea
februarie 13, 20190 Comments


Nora Denes este o artistă matură, care știe să își aleagă colaboratorii: asta am aflat vizionând videoclipul "Conștiința", tocmai lansat. Știam deja că este talentată, știam că este diferită de marea masă a așa-zișilor artiști pop de pe la noi, știam că se sprijină puternic pe un teren solid de cunoștințe muzicale, acumulate în școală și de-a lungul carierei. 
Nora Denes. Foto: Lucian Petru Goja
Nu doar melodia mi-a plăcut, nu doar videoclipul, a cărui poveste o veți putea afla citind comunicatul de presă trimis de Nora, cât mai ales versurile cu un mesaj puternic. Ele vorbesc despre o lume în descompunere,  despre atrocități comise chiar de noi, activ sau prin simpla noastră indiferență, adică ridică o problemă de actualitate și de mare gravitate, la care ar trebui să rezonăm cu toții. A lua atitudine, aceasta este obligația unui artist, nu a se închide în turnul de fildeș pentru a-și găsi liniștea creației; a rezona cu lumea din jur și a încerca să o schimbi - aceasta este misiunea artistului, în viziunea Norei Denes. 
Încă ceva:  în videoclip, la un moment dat, Nora renunță la podoaba capilară  și la machiaj - un act de curaj într-o lume dominată de magia operațiilor estetice și a falsurilor de tot felul. 
De remarcat și talentul fiului Norei, micul Anakin, foarte degajat în fața camerei de filmat, și care are deja o carieră (!!!) în lumea muzicală. 

Iată și comunicatul de presă, cu mai multe informații despre noua piesă a Norei Denes:

‘’Singurul monstru de pe pamant este…omul!!’ – asa se deschide cea mai noua piesa semnata de Nora Denes. Cantautoarea este la a 2-a colaborare cu Theea Miculescu, Luft Records, ANAKIN si ERU, coincidenta fericita se pare! Dupa mesajul piesei MOTHER, vibe-ul de vara al MINGII DE PLAJA si mult aclamatului X-MATRICULAT, iata-ne la CONSTIINTA, piesa care are menirea sa zguduie omenirea, aflata in prag de colaps total!! Premiera pentru Romania: Nora Denes isi rade parul in direct in videoclip, amintind de Demi Moore in G.I.Jane, prin acest act revolutionar subliniind SCHIMBAREA pe care toti vom fi nevoiti sa o facem in cele din urma, ca sa supravietuim ca specie!! Mesajul puternic te tine cu ochii in ecran timp de 4 minute si jumatate!! Scenariul/Refrenul/Solo-ul instrumental ii apartin  Norei Denes, Regia/Montajul/Editarea video si partea de rap evident lui ERU Productions, Muzica/Textul -talentatei Theea Miculescu si Productia muzicala/Mix/Master lui Alex Luft (Luft Records), aflat momentan in postura de proaspat tatic si de finalist Eurovision Romania 2019 cu piesa Bellei Santiago (winner X Factor 2018).
‘’CONSTIINTA  este proiectul care m-a cucerit de la prima ascultare! Sunt mandru sa  contribui in posturile de artist si realizator video al acestui proiect, in care au fost implicati niste oameni absolut extraordinari! Colaborarea mea cu Nora Denes este tot mai stransa, cu fiecare proiect care se iveste! Noi avem o chimie foarte buna inca de la inceputurile noastre si abia astept sa incep munca la urmatoarele piese!!’’ – declara ERU
‘’Cand  Nora mi-a povestit despre conceptul piesei, undeva prin 2017, avea in minte déjà videoclipul si asta mi-a facut ‘’munca’’ mult mai usoara! E minunat sa pui umarul langa cineva care stie ce vrea! Femeia asta are mereu idei interesante si  provocatoare si este atat de talentata! Adica, serios, cine mai face rap si solo de vioara pe o piesa cu un mesaj atat de real?’’ – declara Theea Miculescu
‘’Faptul ca vedem si inghitim zilnic doze mari de gunoi, fie el autohton sau importat, m-a facut sa rabufnesc intr-o zi si sa adun toata vibratia negativa intr-un caiet, pe filele caruia scriam frenetic tot ce ma nemultumea! De aici a pornit totul! Este IMPERATIV sa ne privim fiecare in interiorul sau  si  sa actionam odata! Este pentru BINELE nostru si este mai mult decat timpul sa o facem!!’’ – declara Nora Denes
Intriga: CONSTIINTA, in persoana lui ANAKIN, aflat la al 6-lea videoclip din cariera, este prizoniera intr-o camasa de forta, intr-un beci scaldat de lumina rosie a unui studio foto, in care, toate pozele reprezinta orori ale umanitatii. ANAKIN canta din rasputeri, in speranta ca cineva il va auzi si il va elibera, redand astfel SPERANTA oamenilor. Nora Denes este aici omul din inalta societate, care are si face de toate, care, intr-o noapte, avand viziunea omului care se descompune, hotaraste sa o ia de la zero, sa se purifice, renuntand la lux, machiaj, par si haine scumpe!! Nora porneste in cautarea CONSTIINTEI si pe drum, se intalneste cu ERU si gasca lui – oameni cu constiinta curata, care o accepta pe Nora ca fiind una de-a lor. In final, Nora gaseste CONSTIINTA si o elibereaza pentru a reda speranta oamenilor de a se reabilita ca specie!!


CONȘTIINȚA - Nora Denes ft. Anakin și E.R.U. (Official video)
Read more

sâmbătă, 9 februarie 2019

Târgul de Mărțișoare, dovada că cea mai deprimantă perioadă din an a trecut
februarie 09, 20190 Comments




Odată trecute sărbătorile de iarnă, parcă toată bucuria vieții, toată magia lumii dispare. Atmosfera e cenușie, aerul umed, și parcă toată murdăria zăpezii învechite ne inundă sufletele. E o perioadă a așteptării, în care încercăm să ne cultivăm o firavă speranță că, nu peste mult timp, va fi totuși mai bine.
Iar speranța se confirmă spre finele lunii februarie, când în Baia Mare se deschide Târgul de Mărțișoare. De 11 ani încoace, el e dovada indubitabilă că primăvara e aproape. Că așteptarea noastră a luat sfârșit.
Alexandra Neacșu
Anul acesta, Târgul de Mărțișoare va fi deschis între 26 februarie și 2 martie, tot la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu”, așa cum ne-am obișnuit. Artiștii și artizanii expozanți se delimitează, astfel, de kitsch-ul generalizat care caracterizează tarabele cu mărțișoare răspândite prin oraș, mărfuri importate care se vând ieftin și a căror calitate este pe măsura prețului. Dacă dorim să ne cumpărăm un mărțișor cu adevărat frumos, care să ne facă să ne simțim bine atunci când îl purtăm și care să fie admirat de ceilalți, atunci vom face un efort și vom trece pragul bibliotecii. La fel și dacă dorim să dăruim un mărțișor cuiva drag. Uneori, a primi un mărțișor din sârmă aurită, plin de sclipici, poate fi interpretat nu ca un gest de dragoste, ci de-a dreptul ca o jignire. Eu, una, de multe ori prefer să îmi cumpăr singură mărțișorul, decât să fac compromisul de a purta mărțișoare primite de la persoane care nu îmi cunosc gusturile, chiar dacă acestea au fost dăruite cu bune intenții. Dacă mergeți la Târgul de Mărțișoare, însă, nu aveți cum să dați greș. Acolo nu veți găsi obiecte de prost gust.

Acum 11 ani, Târgul de Mărțișoare a fost primul eveniment de acest fel organizat în Baia Mare. El a apărut ca o inițiativă a prietenei mele Ileana Danci-Horoba, o artistă pe care eu o apreciez mult și care are, în general, opinii foarte bine conturate, pe care și le susține cu argumente și cu multă hotărâre. Mai târziu, a urmat Târgul Darurilor de Crăciun, un eveniment creat după aceleași principii ale calității și bunului gust. Ideea unor astfel de evenimente este de a susține artiștii și artizanii locali, dar și de a invita oameni talentați din alte părți ale țării, iar prin aceasta de a forma gustul populației. Uneori, în cadrul târgurilor au loc mini-evenimente, cum va fi, anul acesta, o degustare de miere.
Ileana este o ferventă susținătoare a tradițiilor. A tradițiilor autentice, pe care ea le cunoaște și pe care – ceea ce mi se pare cel mai frumos – le aduce în actualitate prin arta sa. Nu voi uita niciodată colecția de coliere din ceramică „Dor de mama”, pe care ea a creat-o, o colecție îndrăzneață inspirată din motivele tradiționale românești, grupate pe zone etnofolclorice. Ileana este genul de femeie care poartă cu bucurie ia, dar ia aceea veche, rămasă de la mama sau bunica, fără ca, însă, să trăiască în trecut.
Ileana Bijoux
Din contră, ea privește în viitor, însă într-un viitor bine înrădăcinat în tradiții, care menține numai ceea ce a fost bun în trecut. Ileana este, în primul rând, un cetățean al acestei țări, care este la curent cu ceea ce se întâmplă pe scena politică și socială a țării și care nu se sfiește să ia atitudine, să își spună părerea cu directețe și fără menajamente atunci când este cazul.
Irinel Ilie
Cu siguranță, Ileana se va supăra că am vorbit atât de mult despre ea aici. Mi-a spus că pe oameni nu îi interesează cine organizează un eveniment, ci doar detaliile evenimentului în sine. Dar eu am ales să vă spun ceva despre prietena mea, convinsă fiind că, dacă veți începe să o cunoașteți, vă veți da mai bine seama cum este Târgul de Mărțișoare. Pentru că Târgul de Mărțișoare nu înseamnă doar câteva standuri adunate laolaltă în Salonul Artelor al Bibliotecii județene. El este un concept rotund, bine gândit, menit să își producă efectele în timp, după o muncă răbdătoare a artiștilor cu materia și cu publicul.
Nu uitați, așadar, ca între 26 februarie și 2 martie să treceți pragul Bibliotecii județene din Baia Mare, arătându-vă astfel respectul pentru munca artiștilor locali și pentru persoanele dragi cărora le veți dărui câte un mărțișor.
Ancuța Achim
Maria Brete

Boglarka Sass





Florina Simu și Simina Bizău


Fain
Rebeca Dan






Read more

luni, 4 februarie 2019

Vine primăvara fără tine
februarie 04, 20190 Comments



Acum, când mă gândesc la tine, nu simt ură și nici măcar dezamăgire, ci doar umbra unei tristeți dulci, precum durerea aceea a cărei prezență e mai puțin chinuitoare decât lipsa ei. Ești prezent în mine în fiecare zi, dimineața merg cu tine la serviciu, peste zi sunt alături de tine când stai de vorbă cu clienții, seara merg cu tine acasă și încerc să simt ceea ce simți tu când îți săruți soția, când îți ții în brațe copilul. Nu am fost geloasă nici măcar un moment, pentru că nu te-am simțit al meu nici măcar pentru o secundă. Tu ai fost mereu aparținător unei alte lumi, o lume la care eu nu am cum să ajung și care îmi va fi mereu străină. Și totuși, uneori îmi imaginez că toate obstacolele acestea ar lipsi, că privirea aceea pe care ți-o simt până în fundul sufletului s-ar putea concretiza într-o legătură, și știu că ne-am înțelege de minune. Pentru că, dincolo de limitele noastre sociale, noi semănăm, noi gândim la fel în multe privințe, disprețuim aceleași convenții, iubim aceleași principii, râdem la aceleași glume.
Eu râd aici, tu râzi acolo. Niciodată împreună.
Foto: Lucian Petru Goja
Acum, la capăt de drum, mă uit în urmă și văd că, de fapt, drumul nu a existat. Că a fost mereu doar un capăt, că începutul a coincis mereu cu sfârșitul, că destinul era trasat din start. Și că doar încăpățânarea mea, doar imposibilitatea de a privi adevărul în față ne-au adus în acest punct. Acest punct care nu este cu nimic diferit de punctul în care ne aflam acum un an. Sau acum patru ani. Patru ani, ce timp irosit! Timp în care nu mi-ai dat motive să zâmbesc, și totuși am zâmbit, timp în care nu mi-ai dat motive să mă supăr, și totuși am suferit, timp în care privirile tale nu transmiteau nimic, și totuși eu mă hrăneam din ele.
Foto: Lucian Petru Goja
Nu, acestea nu sunt gânduri de despărțire. Noi nu ne putem despărți. Noi am fost și vom fi despărțiți dintotdeauna. Restul sunt doar visuri. Iluzii spulberate de câteva vorbe bine alese. Vorbe reci, politicoase, pe care le folosești atunci când vorbești cu clienții. Ca să nu ți se poată reproșa nimic. Corectitudine de gheață.
Mă uit în urmă și nu regret nimic. Am încercat să ajung la tine, am făcut tot ce am știut să mi te apropii. Nu e nici pe departe primul meu eșec, dar poate că e ultimul. Pentru că dacă nu încerci, nici nu poți greși. Speranța e cea mai mare prostie a omului.
Vine primăvara fără tine.

Read more

luni, 28 ianuarie 2019

Pasiunea care mă ține în viață
ianuarie 28, 20190 Comments



Am văzut azi o poză cu mine de acum zece ani și nu am putut să nu mă întreb ce-o fi fost în mintea mea atunci. Cum eram, ce s-a schimbat între timp, dacă am mai învățat ceva, dacă am mai luat niște șuturi în fund, dacă am devenit mai cinică.
Poza e de la o lansare de carte. O carte între copertele căreia strânsesem articole culturale. Știu că aș fi vrut atunci să fie o carte de ficțiune. Dar încă nu scriam ficțiune. Tânjeam doar. Nu știam că pot, că aș fi în stare. Era în 2009 și sufeream după cineva. Dar asta nu se vede în poză, par foarte senină. Și asta e bine. Dacă s-ar vedea pe fețele noastre toate suferințele, toate grijile, toate dezamăgirile, toată rușinea, atunci probabil că am fi foarte urâți.
Foto: Maria Șandor Stoica
Cel mai important lucru pe care cred că l-am învățat între timp este că trebuie să îmi găsesc un lucru care să mă țină în viață. Un lucru care să îmi dea energia și puterea de a merge înainte chiar și în cele mai grele momente. Chiar și atunci când sunt atât de dezamăgită, încât mă duc la culcare și sper să nu mă mai trezesc niciodată. Și acesta nu poate fi decât un lucru al meu. Un lucru care ține de mine și nu de altcineva, oricât de apropiat mi-ar fi acel altcineva.
O pasiune.
La un an după ce colega mea de la ziar, Maria Șandor Stoica, mi-a făcut poza aceasta, am început să scriu povestiri. Mi-am găst pasiunea. Modalitatea de a trăi aventuros, de a iubi și de a fi iubită, de a fi absolut liberă și puternică. Viața mea reală e absolut banală, ba chiar plictisitoare, dar în povestiri fac uneori lucruri scandaloase. Și atunci mă simt împlinită.
Uneori, pasiunea se transformă în meserie. Am fost o jurnalistă pasionată până la un punct. Am muncit cu plăcere, mult și fără să mă plâng. Apoi, după repetate șuturi în dos, m-am săturat. Acum creez dulciuri. Cu aceeași pasiune. Și sunt fericită că dulciurile nu au nimic de a face cu politicul, corupția, popimea, cu ceremoniile lipsite de substanță și cu falsitatea.
Uneori mă gândesc că nimic nu mă leagă de această lume. Că aș putea pleca oricând, fără regrete. Dar atunci mi se insinuează în minte o întrebare: ce povestire ar rămâne nescrisă, ce bomboane de ciocolată ar rămâne în stadiul de idee?
Și merg la culcare, dar îmi pun ceasul să sune.

Read more

duminică, 20 ianuarie 2019

Lucruri care mă sperie
ianuarie 20, 20190 Comments

Zilele trecute, o prietenă a mea stabilită în Canada a distribuit pe Facebook un mesaj în engleză care spunea că, deși este adultă, totuși nu doarme nici acum cu ușa de la dulap deschisă. Referitor la fricile noastre care au trecut granița copilăriei, eu am postat un comentariu în care îi spuneam că, deși sunt adultă, nu dorm niciodată cu tălpile dezvelite. Pe urmă am revenit cu explicații, căci motivele mele sunt, de fapt, două: primul, că un monstru ar putea să profite de întuneric ca să mă muște de degete, și un altul, că motanul meu, Berlioz pe numele din buletin, Mitzu, pe numele de scenă, va profita CU SIGURANȚĂ de neatenția mea și mă va mușca de degete. Probabil că degetele mele seamănă cu niște șoricei, altfel nu îmi explic.
Foto: Lucian Petru Goja
Ei, și meditând eu asupra acestei probleme de o mare gravitate și importanță cosmică, am făcut o listă de 14 lucruri de care mă tem, cu mici explicații care să risipească misterul. Îmi propun să completez lista de fiecare dată când mă confrunt cu o nouă spaimă, chiar sunt curioasă la ce număr voi ajunge.

Pe voi ce vă sperie mai mult?


1. ►ordinea exagerată (pentru că îmi distruge creativitatea);

2. ►curiozitatea nemascată a altora cu privire la persoana mea (pentru că oamenii aceștia sunt agresivi, nu-i așa?);

3. ►oglinzile (doar cele care nu subțiază);

4. ►viespile (pentru că și lor le plac dulciurile);

5. clădirile înalte (pentru că oricând se poate găsi vreun nebun care să îți facă vânt pe geam);

6. sticlele de vin nedesfăcute (pentru că tirbușoanele se rup prea adesea);

7. frigiderele goale (pentru că nu sunt pline);

8. interdicțiile de orice fel (pentru că mereu voi dori să fac ceva ce îmi este interzis);

9. portmoneele ușoare (al meu este greu tot timpul, chiar și atunci cînd nu am decât mărunțiș);

10cocoșii (pentru că eu sunt pacifistă);

11. dragostea;

12. lipsa dragostei;

13. laudele exagerate (acum pe bune, ce urmărește omul ăsta?);

14. ►șobolanii (pentru că sunt foarte inteligenți, deși nu par);

15. ►vântul (pentru că mereu am impresia că îmi va ateriza o bucată de acoperiș în cap). 



Read more

miercuri, 16 ianuarie 2019

Lansare de carte: "360 de grade" de Anca Goja (impresii fotografice)
ianuarie 16, 20190 Comments

Poate știți, poate nu știți, dar de curând am avut parte de o bucurie: am lansat cartea de povestiri "360 de grade", apărută la Editura Paralela 45. Impresiile detaliate mi le-am făcut deja cunoscute pe Facebook (Anca Goja - unde puteți găsi și o serie de fotografii de la eveniment, semnate de Lucian Petru Goja), așa că voi reaminti doar că mi-au fost de ajutor drd. Onoriu Raul Dan, în calitate de moderator, prof. Mirela Ardelean și poeta prof. Adela Naghiu, care au vorbit despre volum. Momentele muzicale de excepție i-au aparținut Norei Denes. Gazde: Dragoș și Ralu' Conțiu (Podul Viilor 9).
Am primit și fotografiile realizate de prietena și colaboratoarea mea Diana Topan, din care prezint aici o selecție.
Mulțumiri tuturor!💗

0




Read more

@diana.topan