Tirbuşonul

Zăpada scârţâia sub picioarele lui la fel ca în seara aceea de ianuarie, când  fusese prima zăpadă din iarna aceasta, urmată de primul îngheţ. Pe străzi, lumina avea ceva straniu, şi el se gândea la Cercul Polar şi la pinguini, în timp ce mâna îi îngheţa pe cutia cu bomboane de ciocolată. Era o seară obişnuită, la fel ca toate serile în care trecea pe la ea, şi în care se simţeau bine împreună vreo două, trei, ore. Nu îşi anunţa niciodată vizita, ştia că la ora aceea ea nu avea unde să fie decât acasă, eventual îmbrăcată în pijama şi picotind în faţa televizorului. Dar lui îi plăcea când o găsea aşa, i se părea excitant să o pătrundă în timp ce ea se afla în lumea viselor, senină şi fără nicio apărare. De data aceea însă, ca niciodată, o găsise trează, plină de energie şi de pete de vopsea. Se apucase să zugrăvească în bucătărie.

Foto: Diana Topan

Mobilele erau strânse în mijlocul încăperii şi acoperite cu folie de plastic, iar la radio se auzea tare un cântec de dragoste. Când îl văzu, se opri o clipă din lucru, şi îi spuse:

-Vreau să ne despărţim.

-Cum adică?, o întrebă el. Formularea ei i se părea ciudată, în primul rând pentru că nu părea să aibă o motivaţie, şi apoi pentru că nu se puteau despărţi, nefiind cu adevărat un cuplu.

-Adică vreau să întrerupem orice relaţie.

Apoi ea începu să dea în continuare cu trafaletul, cu mişcări repetate, şi, ca într-o doară, îi spuse:

-Mi-am pierdut jobul.

El agită puţin în aer cutia cu bomboane şi, zâmbind prosteşte, rosti:

-Şi cum, aşa, dintr-o dată, toate?

Ea ridică din umeri şi dădu pe tavan cu trafaletul. La radio se auzea urlând dramatic “all by myseeeelf”. Îl opri şi, fără să se gândească prea mult, luă din sertar tirbuşonul pe care i-l adusese cu un an şi ceva în urmă. Apoi ieşi, trântind uşa.

În zilele următoare se gândise mult la ea, la ultimele lor întâlniri şi discuţii. Îşi amintise că îi povestise, cu o săptămână şi ceva în urmă, despre un botez la care el şi soţia lui fuseseră naşi. Îi dăduse amănunte despre localul unde avusese loc evenimentul, despre meniu şi despre beţia pe care o trăsese atunci, alături de un grup de amici. Îi povestise şi despre un premiu pe care fiul lui îl luase la un concurs de matematică şi care îl făcuse mândru. Nimic deosebit, aşadar. A, şi i se plânsese de o elevă de-a lui, care, deşi nu învăţa mai nimic, era mereu cu nasul pe sus. Ea i se oferise pe tavă, avea nevoie de o notă de trecere, iar lui îi făcuse plăcere să o umilească. Fusese răzbunarea lui de moment pentru felul în care ea îşi unduia mereu fundul perfect când o scotea la tablă, pentru nopţile când o visa dureros. Şi apoi, pleosc, trafaletul, radioul, zăpada scârţâitoare.

Cutia cu bomboane i-o dăruise neveste-sii. Primise în schimb o partidă de sex. Tirbuşonul îl lăsase pe masa din bucătărie.

-Hei, unde l-ai găsit? Credeam că l-am pierdut de tot, întrebase ea, a doua zi dimineaţă.

-Era în garaj, printre borcanele cu murături.

Acum, zăpada era la fel de pufoasă şi de scârţâitoare, iar lui îi îngheţa din nou mâna pe o cutie de ciocolată. Femeia cea nouă îl aştepta cu o sticlă de vin. Uitase să o întrebe dacă are şi un tirbuşon.