Îi văd aşezaţi la masa albă de plastic. În jurul lor, oamenii merg grăbiţi,
taxiurile claxonează, un câine vagabond caută resturi de mâncare. Ea, mică de
statură, cu părul prins neglijent într-o coadă în vârful capului, maiou roz şi
fustă de mătase albastră, cu flori. El, puţin mai copt, înalt, cu obrajii
scobiţi, ca o prăjină în bătaia vântului. Ten întunecat şi priviri rătăcite. Chiar
şi de aici îi văd textul de pe tricou: „Wish you were beer”. Nu pare genul care
ascultă Pink Floyd, şi nici cel care vorbeşte limbi străine. E, mai degrabă,
genul care lucrează în construcţii, asudând din greu pentru fiecare sută de
lei.
 |
| Foto: Diana Topan |
Mişcă ceva din buze, apoi ea se ridică şi merge în apropiere, la chioşc.
Stă câteva minute la coadă şi cumpără două plăcinte cu brânză şi smântână. Una
i-o dă lui. Stau şi mănâncă fără să-şi vorbească. La un moment dat, el se
opreşte şi, cu un deget, îi şterge iubitei pata de smântână de pe nas. Atunci,
ea îi caută piciorul pe sub masă şi îşi lipeşte pulpa goală de pulpa lui.
Când termină de mâncat, el îşi aprinde o ţigară. Apoi îi caută palma şi îi
prinde degetele într-ale lui. Se privesc fără să îşi vorbească. Vântul poartă
şerveţelele mototolite, în care au fost ambalate plăcintele, şi le aruncă pe
jos. Câinele vagabond se apropie şi le amuşină, pofticios.
Apoi, cei doi se ridică şi pleacă. El o prinde tandru de după umeri, ea îşi aşază
o palmă pe şoldul lui. Din spate, par a fi o corabie fragilă, dezechilibrată de
furtună. “Just
two lost souls/Swimming in a fish bowl”.
Niciun comentariu: