Chiar
dacă a trecut de multișor „cumpăna dintre
ani”, cum probabil s-ar exprima un breaz ministru al culturii,
expert în limba de lemn, eu tot îmi mai fixez câte un obiectiv,
așa, ca să nu-mi pierd antrenamentul. Așadar, o mare dorință a
mea pentru anul acesta este să învăț să lucrez cu ciocolata. Aș
vrea să o stăpânesc, să o subjug, să o silesc să se comporte
așa cum vreau eu, fără milă și fără ezitare. Mi-ar plăcea să
învăț să fac bomboane de ciocolată, să le umplu cu
ganache-uri, cu lichioruri, să le dau arome de cafea,
cognac și vișinată, să fie nerușinate
și irezistibile. Mi-ar mai plăcea să știu să fac decoruri
complicate din ciocolată, așa cum l-am văzut anul trecut pe
Kovacs Janos făcând la un curs de cofetărie de la Cluj. În
mîinile lui, părea totul foarte ușor și
distractiv. În ce mă privește, după cum
mă cunosc, probabil că „în culise” situația ar arăta destul
de murdar, cu mine mânjită în cafeniu din cap până în picioare,
dar zău că nu mi-ar păsa, dacă rezultatul de pe masa de lucru ar
fi așa cum trebuie.
M-am
jucat puțin cu niște ciocolată, zilele trecute, și am meșterit
niște bombonele. Nu sunt făcute profesionist, nu am temperat
ciocolata și nici nu am umplut bomboanele cu cremă, ci
doar cu portocală și lămâie confiată, merișoare, caju și felii
de migdale, dar le-am făcut pentru că
simțeam nevoia să încerc. Sper ca, peste un an, să mă pot lăuda
că am făcut bomboane de ciocolată așa cum trebuie. Până atunci,
defilez cu acestea, cât se poate de amatoristice.
A,
da, uitasem să vă spun că un alt obiectiv pentru acest început de
an este să dau jos niște kilograme. Cum
se potrivește acest goal
cu cel enunțat anterior? Nicicum. Așa sunt eu, omul extremelor și
al paradoxurilor.
Ceea
ce, concret, înseamnă că prietenii mei vor trebui să mănânce
muuuulte bomboane anul acesta. 😊
Niciun comentariu: