Jurnal de pandemie (I) - Fabrica de fericire

sâmbătă, 21 martie 2020

Jurnal de pandemie (I)


Vineri, 20 martie

9 zile de izolare. 9 zile în casă, eu şi Miţu. La 4 îmi termin programul de muncă. Închid calculatorul. Merg la geamul din bucătărie, pe pervazul căruia a stat toată ziua Miţu, scăldându-se în soare. Mă uit afară prin plasa pentru ţânţari. Aerul e proaspăt şi călduţ. Se aud ciripituri. Un fâlfâit de aripi. Uguie porumbeii „cazaţi” deasupra garajelor. Primăvara palpită.

FOTO: Lucian Petru GOJA


Deschid plasa pentru ţânţari. Liliacul are muguri gata să plesnească. Aproape îi pot atinge cu mâna. Sub geamul de la dormitor, cireşul e înmugurit. E viu, chiar dacă i-au tăiat cu barbarie toate crengile. Îşi va reveni.

Închid geamul. Televizorul strigă ultimele cifre. Alte sute de infectaţi cu virusul cel nou.

Iarba pisicii a crescut de o palmă. Verdele ei proapăt mă tonifică. Parcă vine din altă lume.

Sâmbătă, 21 martie

Trebuie să plătesc o factură pentru mama. Îmi iau haine de oraş, pentru prima oară după 10 zile. Mă dau cu parfum. Uitasem ce bine miroase. N-o să-l simtă nimeni, nu vreau să stau aproape de oameni. Oamenii sunt periculoşi acum.

Mă dau cu ruj: parcă sunt o altcineva. Apoi îmi amintesc că trebuie să-mi pun masca peste gură şi nas. Şterg rujul cu un şerveţel. Şerveţelul rămâne rănit.

Ies. Copacii explodează. Respir greu. Văd totul în ceaţă. Lentilele ochelarilor mi se aburesc. Ajung pe o stradă, între blocuri. Un bărbat mă priveşte insistent.

-Aţi văzut? Unul a intrat cu un cuţit mare într-un magazin, la Moldova. A venit poliţia şi l-a luat. Am fugit cât am putut de repede. A înnebunit lumea!

Caut făină şi drojdie. Degeaba, nu găsesc nicăieri. Magazinul unde voiam să plătesc factura mamei e închis. L-au închis în zilele de sâmbătă, din cauza crizei. Mă întorc şi mai intru în câteva magazine. Îmi cumpăr bere şi vin. Nu mai am de zile bune.

Cozi peste tot. Oamenii se înghesuie unii în alţii, inconştienţi. Găsesc drojdie la magazinul din cartier. Apoi stau la rând la magazinul din blocul meu. Încerc să pun nişte roşii într-o pungă. Femeia din faţa mea mă ajută. Iau 4 kilograme de făină.

Mă întorc acasă victorioasă. Dezinfectez podeaua, ochelarii şi mâinile. Şterg bine, bine doza de bere cu un şerveţel înmuiat în spirt.

Gustul berii îmi ridică moralul.

Iarba pisicii a mai crescut câţiva centimetri.

Primăvara ne-a intrat în casă. S-a strecurat cumva, deşi ţin uşa bine închisă. 

Mă gândesc la animalele de la grădina zoologică.


Niciun comentariu:

@diana.topan