Virusul

A ieşit din scara blocului, iar uşa s-a închis în urma lui fără zgomot. Mergea alene, pe mijlocul drumului, în lumina chioară a becurilor de pe stradă. Linişte deplină. Dar el ştia că, dintr-un minut în altul, aveau să înceapă să cânte mierlele. Mai întâi doar una, timidă, nesigură, parcă întrebându-se dacă nu cumva a greşit. Apoi toate, într-un concert bezmetic, o bucurie generală răbufnind în noapte. „Ceilalţi nici nu ştiu ce pierd”, şi-a spus Marius, în minte i s-au strecurat imediat şi cuvintele pe care ar fi vrut să nu le gândească: „ceilalţi, câţi or mai fi rămas”.

Virusul acesta, despre care nici cei mai experimentaţi oameni de ştiinţă nu ştiau mare lucru, ucidea zi de zi. Oamenii stăteau cu ochii lipiţi de televizoare pentru a afla cine a mai murit. Nimeni nu mai vorbea decât despre asta. Un uruit asurzitor umplea minţile tuturor, ceas de ceas, minut de minut. Nu era de mirare că oamenii nu mai gândeau limpede.

Foto: Lucian Petru GOJA

Marius obişnuia să iasă să se plimbe dis-de-dimineaţă, singur, prin oraşul pustiu. Autorităţile le-au impus tuturor locuitorilor să rămână izolaţi în case, pentru a limita răspândirea bolii. Unii mai mergeau la supermarket să se aprovizioneze, dar rafturile erau deja aproape goale. Alţii se mulţumeau să iasă pe balcoanele blocurilor, pentru a povesti, de la distanţă, cu vecinii.

Marius înainta fără zgomot. Şi-a iuţit paşii, răcoarea era muşcătoare. Încă simţea mirosul de spirt în nări. Mâinile îi erau uscate de la atâta spălat. Virusul l-a transformat, la fel ca pe toţi ceilalţi, într-un obsedat de curăţenie.

Virusul era ca un punct şi o virgulă în vieţile lor. Înainte, Marius trăia monoton, ca pe pilot automat. Nu îşi punea mari întrebări legate de viaţa lui, nu avea planuri decât, cel mult, pentru vacanţa următoare, în rest muncea ca să îşi poată plăti ratele şi să bea în fiecare sâmbătă cu prietenii. Ultimele zile, însă, l-au făcut să mediteze, iar bilanţul nu era unul care să-l bucure.

Bărbatul a strănutat. Din reflex, şi-a dus cotul la gură şi la nas, aşa cum au explicat medicii că e recomandabil, pentru a nu-i infecta pe ceilalţi. Deşi nu era nimeni în jur. Sau era? Se auzeau paşi grăbiţi apropiindu-se. Marius s-a întors şi a văzut o femeie tânără în fustă lungă, puţin şleampătă, şi un bărbat scund şi îndesat. Femeia îi zâmbea larg.

-Fă-ţi milă şi dă-ne nişte bani, a spus ea, cu un glas mai degrabă şugubăţ decât plângător.

-Nu am bani la mine, am ieşit doar la o plimbare, a răspuns Marius, fără să îşi poată ascunde surprinderea din voce.

-Ştii, noi suntem infectaţi. Poţi să ne dai banii frumos, sau putem să ţi-i luăm cu forţa şi să îţi dăm, în schimb, virusul. Cum preferi?

În timp ce vorbea, femeia s-a apropiat de Marius şi i-a pus mâna pe piept, mângâietor. Bărbatul a făcut un pas în spate, dar apoi a răspuns:

-Nu ţin atât de mult la viaţa mea. Faceţi ce vreţi. Dar vă asigur că nu am la mine niciun leu.

Spunând asta, Marius le-a întors spatele şi a început să meargă în direcţia blocului lui. Se străduia să nu alerge, să pară stăpân pe sine.

Femeia a început să alerge în urma lui.

-Dar sunt sigură că acasă ai ceva bănuţi. Toată lumea are. Nu ne inviţi la un pahar de vin? Ştiu cum să fac un bărbat fericit!, a spus, şi l-a ciupit pe Marius de fund.

Bărbatul a iuţit pasul. Privea doar înainte. Urechile îi vâjâiau. Cerul se lumina într-o parte. 

Apoi a simţit o lovitură în tibie şi s-a trezit lungit pe jos. O ploaie de pumni şi şuturi s-a abătut asupra lui. Marius s-a chircit, încercând să se apere. Şi-a acoperit capul cu palmele. În gură avea gust de sânge.

Cineva i-a luat palmele şi i le-a dat deoparte. I-a şters gura cu o batistă şi i-a cerut să deschidă ochii. În faţa lui era femeiuşca de adineauri. Bărbatul scund de lângă ea era plin de sânge. Sângele lui.

Femeia s-a aplecat, cu o mână ţinându-şi pletele lungi şi ondulate. Şi-a lipit buzele de ale lui şi l-a sărutat lung şi pătimaş.

Apoi s-a ridicat zâmbind, l-a luat pe celălalt bărbat de braţ şi s-au pierdut în aerul albastru. După ce a închis ochii, Marius a continuat să vadă două siluete îndepărtându-se, dintre care una mai înaltă, cu plete lungi lăsate pe spate, păşind şleampăt.