Ştirile despre morţi trec pe lângă urechile gospodinei şi se scurg în mare

FOTO: Lucian Petru GOJA

A douăzeci şi doua zi de izolare

Ea ascultă ştirile cu pântecul sprijinit de chiuvetă

Între două farfurii spălate mai moare câte un om

Cuvintele îi trec pe lângă urechi se scurg prin sifonul chiuvetei

Vor face un drum lung şi vor ajunge în mare

În urma lor rămân doar clăbucii albi

Şi mintea ei curăţată de toată zgura zilei

A văzut un documentar la televizor

Spuneau că spălatul cu săpun rupe virusurile în bucăţi

Acum îşi freacă mâinile cu buretele

Şi priveşte cu atenţie clăbucii

Doar, doar va vedea o bucată de coadă de virus mototolită

Să-şi poată şterge lacrimile din ochi

Lacrimi de moarte lacrimi de ceapă

Cu gospodinele nu ştii niciodată

Ele îşi ascund sufletul în buzunarul şorţului de bucătărie

Şi neîmplinirile într-o pungă de plastic în care au alte pungi de plastic

Nu le scot la iveală decât atunci când sunt complet singure

În rest îşi aştern un zâmbet pe feţele durdulii

Şi spun că totul e bine totul e minunat

Soţul cel mai iubitor copiii cei mai inteligenţi viaţa fără griji

Ştirile le trec întotdeauna pe lângă urechi şi se scurg prin sifonul chiuvetei

Cine ştie câţi morţi s-au strâns deja în mare

Se spală pe mâini rupe cu înverşunare milioane de cozi de virusuri

Bagă mâna în buzunarul şorţului de bucătărie

Şi scoate o bucată de cârpă ferfeniţită.