Nervi

FOTO: Lucian Petru GOJA

Când eram copil, nu mi-am imaginat niciodată

că viaţa mea se va scurge de la un aspirat la altul

monoton şi liniar precum electrocardiograma unui mort.

Când eram copil, îmi plăcea să stau în mijlocul camerei

înconjurată de toate jucăriile mele de plastic

aruncate alandala pe covorul cu desene complicate

din îmbulzeala lor haotică năşteam poveşti dulci

cu cowboy prinţese & dinozauri

atunci viaţa mea avea sensul pe care eu voiam să îl aibă

atunci viaţa mea era pură precum o ecuaţie matematică.

Când eram copil n-aş fi crezut că peste câţiva ani

voi deveni o femeie iritată plină de frustrări

că voi blestema mătura şi sticla de clor

devenite parte din carnea mea obosită

că voi încerca să îmi fac ordine în suflet

aliniind perfect ghivecele cu cactuşi

de pe balconul pe care el m-a sărutat

pentru ultima oară

ca şi cum aş putea ordona picăturile de ploaie

suflând înspre nori.