Revoluţie

Pe unde o fi copilăria mea,

măsuţa de lemn scârţâitor şi şubred

pe care m-am urcat în picioare când elicopterul

şi-a luat zborul de pe acoperişul fostului CC

vuietul elicei vuietul mulţimilor

urletele mele scăpate de sub control

strigătul mamei – ai grijă că strici măsuţa

lasă, mamă, acum putem să ne cumpărăm alta

o măsuţă nouă şi frumoasă

acum suntem cu toţii liberi.

Pe unde o fi copilăria mea,

măsuţa de lemn scârţâitor şi şubred

inima muntelui de gunoaie de la marginea oraşului

singură & abandonată cu amintirile ei cu tot

noi aruncând o pătură deasupra

ca să ne facem căsuţă pentru păpuşi

noi dormind înfofolite în pături

cu capetele ascunse sub acoperişul de lemn

părinţii noştri servind cafeaua

din serviciul chinezesc cu inserţii aurite.

Pe unde o fi copilăria mea,

măsuţa de lemn scârţâitor şi şubred

ea nu a mai suportat libertatea

libertatea nu a mai suportat-o pe ea

de atunci măsuţele au venit/au plecat din apartamentul nostru

diferite noi atrăgătoare

doar ea, măsuţa de lemn scârţâitor şi şubred

a rămas în memoria mea îmbătrânită

râsul descătuşat al unui copil neastâmpărat

hohote imposibil oprit

chiar şi de gloanţele securiştilor.