 |
| FOTO: Lucian Petru GOJA |
Mă priveşti fără nicio reacţie
orbit de cei doi sori ai mei
şed goală la masa pe care zace
un munte de medicamente
aglomerare de bibelouri în vitrine
peisaje cusute pe pereţi
prin geamul deschis o melodie populară
berea e caldă şi miroase a acru
e mult de când am venit la tine
nu-mi amintesc nimic din ce mi-ai spus
vocea ta e liniştea de care am nevoie
pastila care mă ţine conectată la realitate
şi mă fereşte de tenebrele tristeţii fără margini
firul cu care mă leg de mijloc
când mă pregătesc să mă arunc în gol.
Am trăit într-un balon de săpun
pe care l-a spart un colţ al realităţii
viaţa e plină de boabe de mazăre
care se simt enervant sub saltea
din cer zilnic cad pietre
te lovesc drept în moalele capului
acum ştiu dar nu mă tem
pe masa ta e un munte de medicamente
pentru toate bolile din lume
dar mai ales pentru inimă
să ai grijă de inima ta, îmi spui,
ca de ultimul balon de săpun.
Niciun comentariu: