Când crivăţul bate în cutia mea toracică - Fabrica de fericire

duminică, 18 octombrie 2020

Când crivăţul bate în cutia mea toracică

 

FOTO: Lucian Petru GOJA   

Când  crivăţul bate în cutia mea toracică

făcând oasele să cânte sinistru

când dorul de tine devine mai crunt

decât aşteptarea condamnatului la moarte

aprind lumânarea pe care mi-ai dăruit-o

de Crăciun.

În flacăra ei văd părul tău blond

văpaia obrajilor tăi şi

ochii tăi sclipind de dorinţă.

Scurg o picătură de ceară fierbinte pe piele.

Miroase a portocale se simte ca atunci

când mi-ai atins sânul cu cotul pe ascuns

în încăperea plină de oameni.

Prin pori emanam aromă de portocală

proaspăt decojită simţeam

o uşoară ameţeală ca atunci când fumez

o primă ţigară după o pauză lungă

o trecere uşoară de la realitate la vis

de la imposibil la posibil

o încălcare dintr-un singur salt eteric

a limitei ultime.

Am vrut să depăşim bariere împreună am vrut

să scuipăm amândoi pe normele absurde

am vrut să ne aruncăm în hău

ţinându-ne de mână să nu ne pese

de ce rămâne în urmă.

Dar linia dublă continuă trecea chiar printre noi şi

ne priveam în ochi printr-un geam aburit

pe care se scurgeau pârâiaşe de suflet.

Afară e frig şi plouă. Îmi lipesc

picioarele de caloriferul fierbinte şi trag din ţigară.

O uşoară ameţeală mă cuprinde.


Niciun comentariu:

@diana.topan