 |
| FOTO: Lucian Petru GOJA |
Îmi spuneai mereu că vrei să te laşi de fumat
dar ce motiv mai bun decât atunci când stai la fereastră
şi de sus cade o flegmă chiar pe lângă capul tău
îi urmăreşti traiectoria şi îţi spui smerit
că poate totuşi dumnezeu există.
Îmi spuneai că eşti de neînlocuit
cine să mă mai scarpine pe spate cu atâta îndemânare
cine să mai mânuiască lama cu măiestrie
în locurile în care eu nu pot să ajung
cine să îmi facă declaraţii fără perdea
în timp ce eu spăl vasele la chiuvetă?
Îmi spuneai că lumea aceasta nu are niciun sens
că ordinea ei e doar o închipuire a oamenilor fricoşi
când ieşi din uterul mamei e ca şi cum
ai face un salt în gol, direct în cap
în bezna universului, în timp ce în jurul tău
se cască găuri negre şi explodează stele.
Îmi spuneai că nimic nu e sigur în viaţă
nici ziua de mâine nici vacanţa pentru care
ne-am cumpărat bilete la mare în extrasezon
nici măcar iubirea mea pentru tine
inimioarele de pixeli pe care ţi le trimit după fiecare ceartă.
Îţi spuneam atunci baby, ai dreptate
tu ai mereu dreptate: real, concret şi sigur
e doar sânul meu
care ţi se culcuşeşte în palmă.
Niciun comentariu: