FOTO: Lucian Petru GOJA |
Acum e limpede: ceața dintre noi s-a risipit
ne putem citi viitorul în cutele dintre sprâncene
ziua de mâine e mai transparentă
decât ziua de azi
în zori va veni apocalipsa
ca o avalanșă de bulgări de bumbac
apoi totul va fi ca la început.
Vom urca lin
spre o planetă inventată
vom sădi un portocal
vom popula lumea
cu copii blonzi.
Când stelele vor străluci roșii
vom presupune că e dimineață
tu vei ieși de sub plapumă
cu pielea încă fierbinte
și un puf prins în păr
eu te voi mângâia pe lobul urechii
îți voi găti coaste la micul dejun
apoi ne vom așeza pe o piatră
și vom privi Pământul ca un fruct putrezit
ne vom zâmbi îmi vei spune
acolo, pe o stradă cu gropi
dintr-un cartier muncitoresc
ne-am sărutat prima dată.
Ne vom plimba prin pădurea de portocali
vom râde ca doi inconștienți
vom aștepta răbdători
o nouă apocalipsă.
Niciun comentariu: