 |
| FOTO: Lucian Petru GOJA |
Nimic nu se compară cu fericirea becurilor care se aprind seara pe stradă
poate doar bucuria vinovată a viciului
miliardele de molecule de substanţe străine care îmi zburdă prin vene
cu excitaţia unor adolescenţi lăsaţi pentru un week-end singuri acasă
mirosul abia ghicit al sexului când privesc prin geamul locuinţei altora
blânda cufundare în uterul nopţii
ce poartă în sine ultimele şoapte din lumina albastră a televizoarelor
constelaţiile stropilor de pastă de dinţi pe oglinzile băilor
în care îţi citeşti viitorul
foşnetul milioanelor de capete care se lasă obosite pe perne
şi liniştea de pe urmă
ca o plapumă groasă peste simţuri
în clipa în care sub pleoapele indigo ale minţii
ca într-o coajă de nucă
începe viaţa cea adevărată.
Niciun comentariu: