 |
| FOTO: Lucian Petru GOJA |
creierul ăsta e defect, gândesc
şi obosesc la jumătatea gândului
aş vrea ca viaţa să fie simplă
ca un biscuit înmuiat în lapte
&blândă
ca un pas de pisică neagră
viaţa e în schimb albă ca un pat de spital
pe care stau întinsă aşteptând să mă suni
să facem dragoste tandră
ca doi bătrâni care se iubesc de-o viaţă
şi-au spus deja totul
şi mai au nevoie doar de gesturi.
trecutul mi se zbate pe pernă
ca un porumbel rănit
îl privesc cu milă şi cumva scârbită
imagini cu un puternic impact emoţional
visez ferestre deschise ce mi se trântesc în faţă
aici anca de azi. anca de ieri, mă auzi?
pârâitul îmi acoperă înjurăturile
flegma se pierde printre purecii negri
mişcându-se haotic în mlaştina vinei
creierul se scurtcircuitează
gândul se suspendă fumegând
o infirmieră schimbă aşternutul
pe patul de spital.
Niciun comentariu: