vuiește valea
nervoasă clocotește în bulboane
purtând pe spinarea ei lucitoare
oasele putrede ale pădurii.
dușmănoasă ca o femeie trădată
își vântură pletele încâlcite
în care saltă înnebuniți păstrăvi
își umflă rochia
à la Marilyn Monroe
privirea ei scânteiază
în umbra
buretoasă a arborilor.
dezlănțuită
urlă ca o bolnavă de nervi
retrasă într-o stațiune balneoclimaterică
în paragină.
imaginea mea reflectată
e sufletul ei pereche
împreună ne vom găsi împăcarea
ca doi vechi și triști amanți
care au primit bilete
de la casa de pensii.
Niciun comentariu: