ars poetica - Fabrica de fericire

sâmbătă, 29 mai 2021

ars poetica

 

FOTO: Lucian Petru GOJA    



prea multă lamentaţie în versurile astea

poezia nu e batista în care îţi verşi mucii

umărul ud de lacrimi al amicului tău

care ai vrea să-ţi fie iubit

mâna întinsă spre maică-ta căutând alinare

poezia e peretele WC-ului în care vomiţi

după o noapte de beţie în care ai scăpat de viol

ca prin urechile acului

hârtia zgâriată cu unghiile

când cuvintele refuză să se alinieze

şi gândurile bolborosesc între tâmple

ca vulcanii noroioşi

aburul fierbinte al otrăvii

pe care ţi-o pregăteşti într-o noapte

când zidurile opresc orice foşnet al lumii

zeama din rănile pe care ţi le faci singură

sperând că ele vor durea mai tare

decât orice respingere

nodul din gât sufocarea sudoarea

tremurul mâinilor plumbul din picioare

tăişul care îţi străpunge ochiul

şi nu te mai lasă să vezi culorile păsărilor

deznădejdea care se lăţeşte în lobii creierului

ca stratul uleios de pe piele

noaptea fără margini a depresiei

hăul tenebros dintre coaste

de unde îţi face cu ochiul ca o veche prietenă

securea lovind fulgerător mintea

într-o seară caldă de mai

când te vezi pentru prima oară bătrână

şi spargi oglinda în cioburi

care multiplică imaginea

icnetul vieţii netrăite la timp

amânarea ca motto

până la limita paginii

până la punctul din palmă

unde se termină linia vieţii.


Niciun comentariu:

@diana.topan