 |
| (FOTO: agora.md) |
e o zi din acelea în care
nu știi dacă e încă vară sau o iarnă
obeză se împinge cu toată forța în cadrul ușii
muzica miroase a corpuri încinse
a îmbulzeală pe plajă a sorbet de fructe
fac surfing pe net caut daruri
îmi imaginez că am
bani să le cumpăr prietenilor
ochii lor sunt instalații de crăciun
cu lumini intermitente
undeva în lumea aceasta
femeile își aruncă bebelușii peste
gardul de sârmă ghimpată
întins între tiranie și libertate
doar o tristețe doar
o strângere de stomac o ușoară greață
ca și cum aș fi mâncat prea mult / ca și cum
aș vedea un șoarece prins în cursă
zbătându-și piciorușele amorțite
nu sunt mai bună decât șoarecele acela
nu am făcut nimic să nu fiu nevoită
să iau decizii de viață și moarte asupra altora
să nu simt în ceafă cilindrul armei să nu-mi văd
pruncul atârnat ca o cârpă scâncitoare
de sârma ghimpată
pe linia fină dintre existență și anulare
trasată de mâini butucănoase
afganii acoperă fețele transfigurate
ale femeilor
să nu li se vadă lacrimile / dar
aerul lumii se umple de sare
ce cade pe pământ ca o ninsoare
nu știi dacă e încă vară sau iarna
cade peste indiferența noastră ca o burqa nesfârșită
undeva în lumea aceasta
toate femeile visează la același dar
în timp ce sârma ghimpată le străpunge
ochii ascunși.
Niciun comentariu: