 |
| FOTO: Lucian Petru GOJA |
corpul meu e transparent ca urma
unui animal sălbatic în zăpada proaspătă
jurnal scrijelit în piele
cu litere fosforescente
cum scriu licuricii
în carnea moale a nopţii:
tăietura de pe picior
când aveam trei ani
şi săream de pe stânci în mare
ca un pui de pasăre răpitoare
urma operaţiei de apendicită
din şcoala generală
când am lipsit o săptămână de la orele de istorie
şi a fost Crăciun în miez de vară
cicatricea de la încheietura mâinii
când eram de şaisprezece
şi sufeream după un băiat
care se îndrăgostise de alta
arsura nu mai veche de câteva luni
când am prăjit cartofi
într-o sfântă zi de duminică
în bucătăria cu ecou.
pe trupul răbdător
o legendă
ca pe o hartă veche şi ruptă
fiecare centimetru de traumă
înseamnă atâtea nopţi nedormite
atâţia mililitri de soluţie salină
ţâşnită din ochi
atâtea gânduri negre şi acuzaţii
faţă de mine însămi
toate brazdele căderilor de la înălţime
se adună în ţesuturile mele din ce în ce mai moi
până când vor naşte o cicatrice uriaşă
sub formă de şarpe înaripat
cu pielea fină curată şi lucioasă
ca a unui nou-născut
şarpele îşi va lua zborul
în clipa în care
voi trăi ceva atât de strălucitor
ca un glob disco scăpat
în groapa fără fund a minţii
curcubeul luminilor
mă va face să cred
măcar pentru o zi
că a meritat.
Niciun comentariu: