 |
| FOTO: Lucian Petru GOJA |
daţi-mi o sită
să cern
anotimpurile
vârstele
răutăţile de bunele intenţii
catastrofele de întâmplările nefericite
în pieptul meu cât o corabie
încap toţi prietenii
cu poveştile lor cu tot
în zaţul minţii mele
pitici goi aduc ofrande
zeului haosului
cel fără de început şi sfârşit
creatorul lumii şi al vieţii
în corabia pieptului meu
o balenă a fost prinsă şi despicată
valuri de sânge inundă puntea
soarele se scufundă în cadavrul cald
cei care odată au fost prieteni
îşi privesc hainele stacojii
se acuză unii pe alţii de crimă
privesc printre două coaste
ca printr-o fereastră colorată
undeva a început războiul
altundeva un dictator zâmbeşte
înconjurat de lichele cu limbi de mătase
un incendiu uriaş umple cu cenuşa lui
gurile oamenilor care urlă
piticii goi sunt mai entuziaşti
decât oricând
se aruncă în gol
unul după altul
doar-doar vor aduce bunăvoinţa
pe chipul zeului
mă închid singură
în camera strâmtă şi întunecată
trag obloanele
fac exerciţii de respiraţie
cu aromă de fum
lumea aceasta are nevoie
de o pauză.
Niciun comentariu: