 |
| FOTO: Lucian Petru GOJA |
în creierul meu locuieşte o pisică.
ea stă în faţa unui ceas imens
şi mută acele
mereu la aceeaşi oră.
fiecare mutare adaugă un lanţ
peste mâinile mele.
fiecare repetiţie
adaugă un strat nou de muşchi
pe piatra din scorbura coastelor.
fluviul sângelui
curge leneş şi negru prin artere.
la fiecare colţ de stradă
se cască gura ştirbă şi puturoasă
a necunoscutului.
o ghicesc printre pânzele de păianjen
ale ochilor mei.
aştept ceva
fără formă şi consistenţă
o explozie universală
o molimă spontană a tuturor ceasurilor
fumul dens ieşind
din crematoriul rutinei.
Niciun comentariu: