Baia

Alin se ridică din pat, perfect lucid, și aprinse becul. Nu mai avea rost să încerce să doarmă. Stătu o vreme așezat pe marginea patului. Îi țiuiau urechile de atâta liniște. Afară era beznă. Doar o luminiță, în blocul de vizavi, se vedea. Era un geam mic, și parcă o văzu în baia plină cu aburi, tolănită în vană.

Foto: Diana Topan

Era înconjurată de apa parfumată și își săpunea cu meticulozitate întâi un braț, apoi pe celălalt, prelung, până deasupra coatelor. Apoi ridica în aer un picior, plimba bucata de săpun deasupra pielii moi și îndepărta puful cu o lamă roz. Cu voluptate se scufunda sub apa gata să iasă din cadă și își clătea părul lung, mătăsos, apoi ieșea la suprafață și se ștergea la ochi cu dosul palmei, ca un copil răsfățat. Potrivea apa la duș și își dădea cu apă curată peste față, prin păr și peste tot corpul, cu o plăcere vădită. Apoi pășea pe covorașul cu delfini și își înfășura capul într-un prosop bleu, ca un turban, îmbrăca halatul alb, pufos și își strecura picioarele mici în papucii de casă. Cu un fel de lentoare în oase mergea până în bucătărie, aprindea becul și spăla cuțitul cu lama lată de urme. Verifica încă o dată ușa congelatorului și, cu un gest definitiv, azvârlea în sobă pantofii grei, din piele, pătaţi, ai fostului ei iubit. Atunci Alin zâmbi, bucuros că ea îl ascultase până în cele mai mici detalii, căci doar apucase să îi spună că, mai ales în cazul cuiva fără experiență, detaliile sunt cele care pot face diferența dintre libertate și iad.