-De mic ai fost delăsător. Nu te-a interesat nimic altceva decât ziua de
azi. Nu eşti capabil să gândeşti în perspectivă. Uite, azi-mâine faci 45 de ani
şi tu încă nu ţi-ai cumpărat loc de veci.
Aşa l-a certat taică-său cu nişte zile în urmă. În mod normal, nu l-ar fi
băgat în seamă, era obişnuit cu pisălogeala lui. Dar de data aceasta chiar s-a
întrebat dacă nu cumva e ceva în neregulă cu el. Aşa că a început să îşi sune
prietenii.
 |
| Foto: Diana Topan |
-Alo? Salut. Fac un sondaj de opinie. Spune-mi, tu ţi-ai cumpărat loc de
veci?
Dar prietenii lui nu erau preocupaţi de ceea ce avea să li se întîmple după
moarte. Erau încă tineri. După ce a vorbit cu câţiva, i-a mai venit inima la
loc. Încă un telefon şi gata.
-Alo? Ciao. Spune-mi, te rog, tu ţi-ai cumpărat loc de veci?, a întrebat
el.
-Cum să nu? Îl am de câţiva ani. Ar trebui să îţi cumperi şi tu. Ce-i sigur
e sigur.
-Păi mă gândesc că, atunci când o fi să mor, se va găsi cineva să mă
îngroape, că doar nu m-or lăsa în mijlocul drumului, a spus bărbatul.
-Bine, dar nu poţi lăsa un lucru atât de important la voia întâmplării. E
foarte important unde alegi să fii înmormântat. Uite, de exemplu, nu ţi-aş
recomanda să îţi alegi un loc în cimitirul cel nou.
-De ce?
-Am fost la o înmormântare acolo. Plouase timp de câteva zile şi în groapă
era plin de apă. Când am văzut că lasă sicriul acela frumos până la jumătate în
apă, am simţit că mi se face rău, a zis femeia. Acolo e o problemă cu pânza
freatică.
-Eh, oricum omul nu şi-a dat seama. Era deja mort.
-Nici Horea nu-mi place. Numai betoane. Nu vezi tu un copac, o floare, nu
auzi o pasăre cântând. Trăim o viaţă printre betoane şi nici după ce murim să
nu ne putem bucura de natură?, s-a întrebat prietena. După părerea mea, cel mai
frumos e cimitirul de pe Dealul Florilor. Desigur, dacă nu te deranjează să te
odihneşti printre unguri. Acolo sunt îngropaţi mai mult reformaţi, ortodocşii
sunt în minoritate.
-Eu mă am bine cu ungurii, chiar rup câteva cuvinte în maghiară.
-Ei, atunci o să vă înţelegeţi. Cimitirul e frumos aranjat, mormintele sunt
ca nişte monumente, e o plăcere să te plimbi pe alei, printre ele. Eu acolo
mi-am cumpărat loc de veci. Poţi să mergi să-l vezi, e chiar sub stejarul acela
mare. Am scris pe el „ocupat”. Mai bine să fii mort printre prieteni decât printre
străini.
La scurtă vreme, tatăl bărbatului a murit. Suferea de o boală de inimă.
Căutând printre lucrurile lui, fiul a găsit în caietul cu însemnări zilnice o
scrisoare care îi era adresată.
“Fiule,
Acum, că m-am dus, e timpul să înveţi să te descurci singur. Cât am trăit,
am încercat să te ajut cu sfaturi, dar tu arareori mă ascultai. De mic ai fost
căpos. Te rog să mă incinerezi şi să păstrezi cenuşa mea în camera de zi, lângă
televizor. Astfel, de câte ori o vei vedea, îţi vei aminti poveţele mele. E
singurul mod în care pot să mor liniştit, ştiind că nu te părăsesc cu totul.
Locul meu de veci îţi rămâne ţie. E în cimitirul cel nou. E cam umed, dar mai
bine decât să fii îngropat printre unguri. Proasta de maică-ta m-a părăsit
pentru un ungur şi n-aş putea suporta gândul ăsta.
Te pupă tata.
P.S.: Să ştergi urna de praf o dată pe săptămână.”
Niciun comentariu: