Măriuca VERDEŞ: „Eu am renunțat la această vâltoare a muzicii de strat nou ca să duc un glas mai departe, glasul moșilor”

Pe Măriuca Verdeş am cunoscut-o când era adolescentă. Venise la noi în redacţie împreună cu mama ei, pentru un interviu. Era pură şi veselă ca o picătură de rouă. De atunci ne-am tot intersectat, Măriuca a făcut multe isprăvi frumoase, eu am scris despre unele dintre ele, iar relaţia noastră e acum una de prietenie. Mi-a plăcut că, deşi s-a maturizat între timp, deşi a urmat mai multe şcoli şi a devenit femeie la casa ei şi mamă, nu s-a dezis niciodată de crezul ei iniţial, acela că trebuie să ducă mai departe autenticul. Într-o lume muzicală poluată sonor şi vizual, Măriuca Verdeş rămâne un reper al folclorului adevărat, străvechi, salvat de la uitare din dragoste şi respect faţă de înaintaşi.

Sâmbătă, 25 august 2018, de la ora 18, la Muzeul Satului din Baia Mare, Măriuca Verdeş îşi va lansa cel de-al doilea album din carieră, intitulat „Hori din Maramureş”. Evenimentul este organizat de Asociaţia NOD şi Muzeul Judeţean de Etnografie şi Artă Populară Baia Mare.

Afiş realizat de Alina Bondrea

Fabrica de fericire: La începutul lunii iulie ai lansat, la Călineşti, albumul „Hori din Maramureş”. De unde ai cules horile? Se mai găsesc prin sate oameni care să ştie cântece vechi, autentice?

Măriuca Verdeş: În cadrul evenimentului “Sărbătoarea rădăcinilor străbune”, am făcut o mică lansare albumului intitulat „Hori din Maramureș”. Aceste hori le-am adunat în primul rând de la mama și mătușa, cărora le plăcea a hori, având și glas. Ulterior, au fost și alte femei care mi-au împărtășit dragul lor de a hori, legându-mă să le duc glasul mai departe.

 Noi nu cântăm, ci, horim. Parcă o aud pe mama cum îmi spunea, copilă fiind: „zâi, draga mamii, o Hore!”, așa că mama e primul meu izvor de inspirație. Apoi, sunt femeile din sat care mi-au spus hori, și numele lor se regăsesc pe coperta acestui album, și care mi-au zis așa: „Hai să-ți zâc o hore, că m-oi duce cu tot cu ele în cealaltă lume. Tu du-o mai departe, că, prin glasul tău, oi trăi și eu…”. Așa că noi, cei care culegem Horea, avem menirea de a duce mai departe glasul tuturor celor care au horit, păstrând-o și perpetuând-o.

Satul mai are încă potențial și mici izvoare de unde izvorăsc horile autentice. Trebuie să vrem să le descoperim, să ne dorim să le ducem mai departe.

Măriuca Verdeş

Fabrica de fericire: Măriuca, te ştiu de când erai o puştoaică. Te-am urmărit în evoluţia ta şi mi-a plăcut că ai rămas mereu la fel de curată la suflet. Am văzut că de curând ai spus într-un interviu că nu cânţi pentru bani, ci dintr-o datorie pe care o ai faţă de înaintaşii tăi. Cum vine asta?

Măriuca Verdeş: Așa este, ne știm de ceva timp, și-ți mulțumesc că ai fost alături de mine și atunci, dar și acum, prin faptul că articolele tale, legate de activitatea pe care o desfășuram, au fost mereu de o bună calitate.

Dacă nu cânt numai pentru bani, se datoarează faptului că încerc să rămân cât mai aproape de Dumnezeu. Dacă strămoșii mei nu ar fi existat, nci eu nu aș fi astăzi, sunt hori care le am de la străbunica, prin aceste hori constat că mă trag dintr-o familie de horitori. Mai mult, că tot este centenarul Marii Uniri, îmi povestea mama cum străbunicul din Giulești, alături de Ilie Lazăr, au plecat la unire, cu guba în spate. Noi suntem Români astăzi, deoarece alții au vrut să fim așa. Constat că este o altă formă de a le face simțită prezența înaintașilor noștri prin glasurile lor (liniei melodice, bătrânii îi ziceau glas). Iată ce frumos, de sute și sute de ani, au rămas vii, horile lor, la fel ca și bisericile vechi. De noi ține ce facem cu aceste valori. Le ducem mai departe, le grijim sau... le lăsăm să se piardă ca multe alte valori din diferite motive.

 Eu am renunțat la această vâltoare a muzicii de strat nou ca să duc un glas mai departe, glasul moșilor, găsindu-mi locul, liniștea și rostul.

Foto: Alina Bondrea

Fabrica de fericire: Am înţeles că vrei să promovezi consistent albumul „Hori din Maramureş” nu numai în ţară, ci şi în străinătate. Te va sprijini cineva în acest sens? Ai deja un program conturat?

Măriuca Verdeş: Promovarea albumului vine din partea celor care iubesc horea. Eu mă bucur că mai sunt persoane care care îmi sunt alături și le mulțumesc tuturor.

Fabrica de fericire: Dă-ne detalii despre lansarea albumului în Baia Mare.

Măriuca Verdeş: Prietenele mele Ileana Danci Horoba și Alina Bondrea și-au dorit ca acest album să fie ascultat și de alte persoane.  Impreună cu Muzeul Judeţean de Etnografie şi Artă Populară din Baia Mare, și-au unit forțele pentru ca acest eveniment să ia ființă.

Fabrica de fericire: Tu eşti născută în Deseşti, ai absolvit studiile muzicale la Bucureşti şi apoi te-ai stabilit la Călineşti, de unde e soţul tău. Aici ţi-ai propus să animi comunitatea prin intermediul “Sărbătorii rădăcinilor străbune”. Ce îşi propune acest eveniment, a cărui a patra ediţie s-a desfăşurat de curând? Până să vii tu Călineşti satul nu era cunoscut ca un centru cultural.

Măriuca Verdeş: Studiile le-am continuat din Baia Mare, de la Liceul de Artă (cum se numea atunci), în București, la  Universitatea Națională de Muzică „Ciprian Porumbescu”, apoi am făcut un master în etnologie și antropologie, tot în Baia Mare, iar momentan sunt doctorand în anul al doilea la Universitatea Valahia din Târgoviște. M-am intors în sat deoarece iubesc rânduiala, mi-e dragă horea, mi-e drag portul, ele sunt pentru mine ca cerul și pământul, iar aerul este sufletul nostru care trebuie să le țină vii și să le respecte perpetuându-le.

Foto: Alina Bondrea

În anul 2015 mi-am dorit să fac ceva pentru femeile din sat, ca să nu mai trebuiască să plece în altă țară, să găsesc o modalitate de a le ține acasă. De la această idee am  facut o invitație d-nei Virginia Maheș, președinte FRACCU și președintei UNESCO pe Europa, Daniela Popescu,  dar și d-lui președinte UNESCO pe România, Ioan Opriș, să ne viziteze în Călinești. La sfatul dumnealor, a luat ființă Asociația Călineștenii Țării Maramureșului, unde am transformat grupul Coconii Călineștiului în Călineștenii Țării Maramureșului, făcând asfel inaugurarea a asociației dar și a  evenimentului “Sărbătoarea rădăcinilor străbune.” O lună mai târziu,  tot în 2015, a luat fiinţă Şcoala rădăcinilor străbune, unde șase secții s-au deschis pentru cei tineri, dar și adulți, iar ei au putut să pătrundă tainele meșteșugurilor şi dansurilor tradiționale de pe Valea Cosăului.