Lecția pe care am primit-o în stradă - Fabrica de fericire

joi, 12 septembrie 2019

Lecția pe care am primit-o în stradă

Ieri a fost ultima zi în care am ieșit în stradă pentru a strânge semnături. De cinci săptămâni încoace, eu și colegii mei din USR și PLUS ne-am făcut un obicei din a ieși în mijlocul oamenilor, pentru a aduna cele 200.000 de semnături necesare pentru înscrierea candidaturii lui Dan Barna la funcția de președinte al României.

A fost o experiență educativă. Pentru mine, prima de acest fel. Pentru unii colegi din USR Maramureș, ea a urmat strângerii de semnături pentru campania #farapenali și pentru alegerile europarlamentare.

Nu a fost ușor. Oamenii au opinii politice diferite și este firesc să fie așa. Mulți nu știau cine e Dan Barna, și asta ne-a dat de gândit. E clar că e nevoie de o creștere a notorietății.
Dar ceea ce m-a șocat a fost numărul foarte mare de oameni care se declară "apolitici". Am întâlnit și formula amuzantă "antipolitic". Cum să fii, logic vorbind, împotriva politicii? Cum altfel s-ar putea conduce o țară, un popor, decât prin intermediul politicii?

Este, însă, clar că oamenii au ajuns la capătul răbdării. Capitalul imens de optimism de după Revoluție tot scade de 30 de ani încoace. Acum a ajuns pe minus. Nu e de mirare, la ce conducători am avut. Nu am știut să îi alegem înțelept. Iar ei au profitat de naivitatea noastră.
Să spui că ești apolitic este, totuși, un nonsens. Politica ne influențează viețile zi de zi, în cele mai mărunte aspecte. Economia, educația, sistemul de sănătate, sistemul de justiție, administrația - toate depind de decizii politice. Nu ai avea cum să fii apolitic decât dacă ai fi un hippiot care se retrage să trăiască în mijlocul pădurii și se hrănește cu ciuperci 😈.

USR s-a născut datorită unor oameni care au ajuns la capătul răbdării. Dar care, în loc să se declare "antipolitici", au ales să se implice. Au încetat să mai aștepte să apară personaje providențiale, care să ne salveze din prăpastia în care ne aflăm, și au făcut pasul înspre politică. Sunt oameni care au reușit profesional, nu dintre cei care se bazează pe sinecuri pentru a se ridica social. Sunt oameni care au văzut că România mai are o șansă și nu au acceptat ca ea să se irosească. Dar acum, în stradă, am aflat că mai sunt foarte mulți oameni care încă nu știu că implicarea este soluția. Care încă așteaptă ca salvarea să vină de la alții. Sau care, din nefericire, au renunțat să mai spere.

În USR, suntem oameni foarte diferiți. Unii suntem pragmatici, alții idealiști. Eu mă număr printre aceștia din urmă. Am încasat țipete, înjurături și priviri goale, în timp ce strângeam semnături, convinsă fiind că astfel fac un lucru bun pentru țara mea. Țara mea în care încă mai vreau să rămân.

Au fost și momente frumoase. Oameni care ne încurajau. Un bătrân care a simțit nevoia să-mi povestească întreaga lui viață. Un tânăr care mi-a dăruit o cutie cu bomboane de ciocolată. Femei și bărbați cu luminițe în ochi. Și care ne cereau să nu îi dezamăgim.


Acum două zile, am aflat că cele 200.000 de semnături necesare înscrierii candidaturii lui Dan Barna au fost strânse. Și, împreună cu colegii mei, am continuat să ieșim în stradă. Dar am avut, atunci, sentimentul că efortul nostru nu a fost în van. Și a fost bine.

#danbarnapresedinte

Niciun comentariu:

@diana.topan