Târgul "Mărțișor cu dor" se va desfășura anul acesta într-un nou spațiu: Galeria Varvedo, strada Crișan nr. 6/1, vizavi de Turnul Ștefan. Târgul va fi deschis de vineri, 28 februarie, până duminică, 1 martie, de la ora 9, până la ora 21.
Printre expozanții de anul acesta se numără Credențul Ancuței, alias Anca Achim.
Anca Achim e o artistă pe care mă bucur foarte mult că am avut ocazia să o cunosc. Îi urmăresc creațiile pe pagina sa de Facebook, Credențul Ancuței, și nu încetez să mă minunez de universul plin de inocență căruia îi dă viață. Ancuța coase păpuși, mai mici sau mai mari, cu aripi de înger sau fără, fetițe și băieței, și singurul lucru de care îmi pare rău este că nu mai sunt copil, să mă pot juca cu ele. Am depășit de multișor vârsta copilăriei și țin minte că pe atunci cele mai multe jucării erau de-a dreptul urâțele. Dar personajele Ancuței au fiecare o personalitate proprie, sunt realizate cu migală și atenție la detalii, încât îmi imaginez că un copil le-ar iubi imediat. Chiar și pentru așa-zișii oameni mari ele sunt irezistibile, fie și doar ca obiecte de decor.
Realizate la dimensiuni liliputane, păpușile-mărțișor sunt un fel de a avea buna-dispoziție la purtător. Culorile vii, delicatețea și inocența acestor personaje miniaturale aduc zâmbetul pe buzele fericitelor care le-au primit în dar.
Anca Achim: "De fiecare dată când mă gândesc la mărţişor, gândul îmi zboară la copilărie, primavară, soare, flori şi bucurie. Pentru mine, această sărbătoare este una deosebită şi, deşi poate parea nesemnificativ, emoțiile pe care le trăieşti în momentul în care cineva drag iţi prinde mărţişorul în piept sunt unice de fiecare dată.
Fiecare mărţişor pe care l-am primit e frumos în felul lui şi îmi aminteşte cu drag de persoana ce mi l-a daruit. Printre cele mai frumoase sunt cu siguranță cele pe care mi le-a daruit "mama" (bunica mea) si pe care le mai păstrez şi azi ca pe niste comori nepreţuite. Mărţişoare cusute cu suflet şi multă migală, pe pânză, menite să-mi poarte noroc şi însoţite de poveşti precum cea a voinicului care a salvat soarele şi cea a Babei Dochia. Le purtam cu mândrie toată luna martie, urmând ca mai apoi să leg şnurul într-un pom roditor şi să-mi pun o dorinţă. Un ritual plin de emoţie pe care îl aşteptam cu nerăbdare în fiecare an.
La "Mărţişor cu Dor" vă aştept alături de colecţia mea din miniaturi, numai bune de pus la suflet."
Niciun comentariu: