Anxietate

FOTO: Lucian Petru GOJA

E o vreme neverosimil de frumoasă

muguri zambile colţi de iarbă gâze şi tot tacâmul

totuşi în casă e penumbră

clopotele bisericii de peste drum bat a pericol

o pasăre se loveşte de geam cu un zgomot sec

iluzia cerului albastru reflectat în sticlă

pisica s-a ascuns sub masă nu mai vrea să iasă

degeaba o chem insistent pis pis hai la mama

nici măcar uguitul porumbeilor albi de deasupra garajului

nu o mai interesează

nu-i mai trezeşte instinctele de felină

în colţul camerei o plasă de păianjen

în care zace un cadavru de muscă

păianjenul a înţepenit mă priveşte

aşteaptă să fac eu prima mişcare

aş vrea să ştiu a cui teamă e mai mare

a mea sau a lui

îmi torn cafea în cană cu mâna tremurătoare

palmele îmi transpiră abundent

picioarele îmi îngheaţă de la genunchi în jos

pe stradă trece o maşină cu un megafon

staţi în case, strigă, pentru binele vostru rămâneţi în case

apoi cântă deşteaptă-te române

poporul nostru nu a asuprit niciodată pe nimeni

poporul nostru a fost mereu o victimă

viruşi duşmănoşi ne-au supt sângele de-a lungul istoriei

noi suntem blânzi şi buni şi credem în mioriţă

doamne dumnezeul nostru apără-ne de toate lighioanele

şi nu ne duce pe noi în ispita

de a ieşi din casele noastre.