FOTO: Lucian Petru GOJA |
au interzis iubirea
străzile răsună
sub bocancii oamenilor cu arme
au ridicat între
noi ziduri de aer
aer colcăind de
viruşi
ne-au pus mănuşi de latex să nu ne putem atinge
ne-au pus măşti să
nu ne putem săruta
abia acum postul e
cu adevărat negru;
fiecare tuse mă
sperie cumplit
mă tem
că niciodată nu-mi
vei mai umezi buzele cu vârful limbii
mă tem
că îmi va creşte un bulgăre de zăpadă în cutia toracică;
în jurul meu oameni
cu măşti mor unul după altul
eu cred că îi
răpune singurătatea
virusul îi atacă
mai dur pe cei cu inima bolnavă;
beau vin roşu
sângele tău clocotind
mănânc pâine
carnea ta dulce
ecoul sirenelor pe
străzile goale
nu moartea mă sperie
ci singurătatea veşniciei.
Niciun comentariu: