 |
| FOTO: Lucian Petru GOJA |
m-am gândit mai bine în ultimele zile
(la urma urmei, ce
altceava să faci în izolarea asta)
nu cred că vreau să
mă întorc la viaţa de dinainte
doar aici, în
apartamentul meu, mă simt protejată
motanul e singurul
meu prieten în carne şi oase
dincolo de pereţii
blocului nu e decât un filtru spart
prin care ceilalţi
mă privesc râzând batjocoritor
se uită la coafura
mea la înălţimea tocurilor
le compară cu
standardele în vigoare la nivel internaţional
eu prin filtrul meu
interior văd doar
cum mi-am asortat
inima cu nuanţa ochilor
(ochii mei bolnavi
peste care aşez funduri de borcane)
am aflat într-o zi
că nici felul în care iubesc nu le place
au zis că e prea
rotund că iubirea trebuie să aibă colţuri
limite bine trasate
şi reguli stricte ştiute de toată lumea
am întrebat cine a
scris regulile acestea după care
sunt tăiate
colţurile ascuţite ale iubirii
ele există
dintotdeauna mi-au spus aşa trebuie să fie
ele sunt deasupra
noastră şi ne veghează în fiece clipă
cu ochiul lor căprui şi rece
am sângerat atunci
un colţ al legilor lor mi-a străpuns inima
crezusem că în
război şi în iubire nu există reguli
crezusem cu patos în
perfecţiunea cercului
aşa că mă iertaţi
după ce trece grozăvia asta
după ce se vor fi
îmbolnăvit toţi cei care trebuie să se îmbolnăvească
(dacă e vreo jertfă
pe care boala o aşteaptă)
după ce vor fi murit toţi cei care trebuie să moară
(dacă e un tribut
pe care moartea trebuie să-l ia)
eu voi rămâne aici între cei patru pereţi ai mei
în pătratul lor
cercul încape perfect.
Niciun comentariu: