 |
| FOTO: Lucian Petru GOJA |
de două zile fără două ore
trăiesc pe propria
mea insulă imaginară
am incendiat toate
punţile am spart toate bărcile
când realitatea
rămâne în gât ca o bucată de carne bătrână
fiecare îşi
găseşte propriile metode de supravieţuire
a mea e una
singură & universal valabilă
iubesc cu patos &
fără limite orice arătare sexy de la mine din casă
o ultimă doză de
bere mă priveşte trist de pe masa în dezordine
îmi îngroş vocea,
ridic o sprânceană şi o întreb
hey, babe,
singurică, singurică?
se simte de cât
colo că bulele din ea încep să se agite
aşa că insist
drăguţă, ne
potrivim perfect, suntem blonzi amândoi
ridică-mi tensiunea
în venele însetate
spală-mi cu trupul tău rece inima arsă
de când ai apărut
tu le-am uitat pe toate celelalte îţi jur
conopida, roşiile,
vinetele nu mai există practic pentru mine
toate sunt nişte
târfe îţi spun
numai tu eşti cu
adevărat proaspătă ca în fabrica de bere
cum scrie de altfel
şi pe pielea ta de metal rece
pe care se scurg
picături ce mă înfioară
ia-mă şi îneacă-mă
în spuma ta irezistibilă
te voi iubi până
la ultima picătură.
Niciun comentariu: