Libertatea nu e nici dincoace nici dincolo de geam

FOTO: Lucian Petru GOJA

Dacă n-ar fi fost nenorocitul ăsta de virus n-aş fi ştiut niciodată

cât de periculoase sunt geamurile balconului meu

câţi porumbei se izbesc bufnind de ele

sfârşindu-şi brusc şi dureros zborul

uimitoare consistenţa trupurilor lor

aş fi zis că sunt făcute dintr-un aer mai dens

altfel cum se explică uşurinţa cu care străbat cerul

De o vreme păzesc zilnic balconul

oricum nu am altceva mai important de făcut

număr trupurile de porumbei care se zdrobesc de geam

cu zgomotul pământului căzut pe sicriu

câteodată aţipesc şi visez

porumbei care se izbesc întruna de geamurile balconului

ele se umplu de sânge şi de bucăţele de carne

mă ridic din pat şi încerc să deschid geamul

ca porumbeii să îşi poată continua nestingheriţi zborul

să se poată odihni în voie

pe un scaun pe un colţ de dulap ori pe perna mea

(nu am văzut niciodată un porumbel visând)

mi-ar prinde bine nişte prieteni acum

aş avea şi eu cu cine să mai stau de vorbă

în plus nu există nicio dovadă cum că

porumbeii s-ar putea infecta cu virusul acesta

dar geamul e înţepenit nu vrea să se deschidă

alţi şi alţi porumbei se strivesc de suprafaţa lui

cerul - la fel de albastru indiferent din ce parte îl priveşti

dar libertatea nu e nici dincoace nici dincolo de geam

e doar ceva la care ne place să visăm

uruitul monoton al maşinii de spălat - mă trezesc

mă ridic din pat merg împleticindu-mă la baie mă uit în oglindă

stropi de sânge pe obrazul meu.