FOTO: Lucian Petru GOJA |
A
venit azi pe neaşteptate
nici
nu ştiu pe unde a intrat casa mi-e ferecată ca o cetate
i-am
spus bine ai sosit mi-am ridicat pălăria invizibilă şi
i-am
oferit braţul meu neînceput
dar
el a continuat să zboare haotic să bâzâie fără griji
o
improvizaţie ciudată aducând a Miles Davis
aşa
cum face orice ţânţar din tată-n fiu.
Era
normal să mă bucur şi să sărbătoresc
(am
desfăcut fără să clipesc ultima sticlă de vin)
la
urma urmei e primul meu oaspete după multă vreme
în
care nu am văzut soarele ci doar efectul lui
(lumina
tăiată în felii groase de jaluzelele portocalii)
primul
meu oaspete de când viaţa mea atârnă de un singur fir
firul
conexiunii la internet
(de
săptămâni întregi trăiesc doar virtual
râd
în hohote plâng suspin pufnesc mă enervez pe messenger
mintea
mea transformată într-o schemă logică
care
dă deseori erori)
iar
trupul meu a început să dezvolte
o
legătură absolut nesănătoasă cu canapeaua.
În
fine tot meditând aşa la
nimicuri
iau lampa roşie de birou
îi
şterg cu dosul palmei firele de praf
(îl
cert în gând că nu şi-a anunţat vizita
aş
fi pus nişte flori pe masă aş fi făcut o cafea)
îndrept
lumina spre tavan ochesc punctul negru ca un vârf de ac
vreau
să-i fie cald să se simtă bine la mine în casă
prietenii
de demult mă ştiu drept o femeie ospitalieră
îl
fac să se creadă în centrul atenţiei
ca
o vedetă de cabaret în lumina reflectoarelor
oaspetele stă o vreme circumspect
îşi
încălzeşte picioruşele graţioase în
razele
soarelui
fals
apoi
îşi ia zborul şi bâzâie fericit
vine
direct spre mine mă ameţeşte cu giumbuşlucurile lui
(am
motive să cred că e un ţânţar adolescent)
mi
se aşază pe carnea albă a braţului dezgolit înadins
privesc
cu drag cum suge ca un bebeluş flămând
din
seva trupului meu însingurat
apoi
sătul
şi greoi decolează din nou
(mi
se pare chiar că aud un râgâit discret)
se
pregăteşte de siestă trebuie să păstrez o linişte perfectă
râcâi
cu
unghiile urma înţepăturii în timp ce
caut
pe google durata medie de viaţă a unui ţânţar.
Niciun comentariu: