Revoluţie

Foto: Lucian Petru GOJA

A venit primăvara

e aici cu adevărat

ecranul s-a umplut de urări cozonaci şi ouă colorate

vişinul de sub fereastra bucătăriei - împodobit cu flori peste 

noapte

sau poate de câteva zile (mai uită-te pe fereastră - îmi spune tata -

mai ieşi la o plimbare în jurul blocului)

dimineaţa la 6 concert de mierle cercuri de cafea pe coperţile 

cărţilor

pisica pândind la geam primii porumbei

aşteptarea ca un cap de balaur

parcă acum a fost Crăciunul parcă acum ţi-am dăruit

povestirea aceea pe care nu o voi publica niciodată

povestea noastră 

ferecată în măruntaiele laptopului ca un manuscris într-un cufăr

secretele sunt periculoase pot naşte războaie

ca să fii prozatoare trebuie să trăieşti de toate îmi spunea cineva

(un celebru scriitor în viaţă)

am încercat pe bune am încercat dar nu am reuşit decât

să îmi imaginez că trăiesc periculos

nu sunt cu adevărat o rebelă nu încalc

decât regulile mărunte astfel că oamenii din jurul meu

nici măcar nu observă eu par

cea mai cenuşie femeie din lume poate chiar asta sunt deşi

atunci când tu îmi scrii ecranul se luminează de dragoste

şi eu odată cu el

e o lumină incredibilă ireală ceva cu adevărat extraordinar

orice prozatoare ar fi fericită să trăiască aşa ceva

eu sorb prelung din cana cu vin

şi degetele mele capătă miros de sex

abia atunci se mişcă sprinten peste taste

uneori te înşel în gând cu tot felul de bărbaţi plictisitori

vocile lor nu ştiu să mă facă să tresar să tremur de bucurie 

dar ştii

mă zbat mereu între două himere

fiecare încearcă să mă tragă de pe sârma pe care păşesc ezitant

în stânga lângă inimă - plăcerea de a trăi în vis 

în dreapta lângă minte - dorinţa a sta cu picioarele bine înfipte în

ziua de azi

cu mine realitatea iese mereu în pierdere

viaţa înseamnă un soţ copii spălat gătit făcut curat

monotonia aşterne rugina peste excentricităţile sufletului

nu-i loc pentru o sinucidere spirituală şi totuşi

e un fel ciudat în care rutina mă atrage uneori

ceva plăcut în a te trezi dimineaţa la aceeaşi oră

în a urmări acelaşi serial de luni până vineri

în ritualul pregătirii cafelei şi al spălatului pe dinţi

dar eu de fiecare dată ajung să plesnesc rutina peste bot

(cum îi făceam Brenei când nu se mai oprea din lătrat)

nu sunt eu femeia căreia să-i pună căpăstru

mereu am fost astrasă de visul unei vieţi dezorganizate

alcool nopţi pierdute iubiri imposibile

farmecul trăirilor extreme

în loc de asta refuz să folosesc literele mari pe mess

refuz să coc cozonaci refuz să fac copii

şi mi se pare că sunt revoluţionară

adevărata revoluţie se întâmplă acum dincolo de pereţii blocului

bucătăria s-a umplut de parfum dulceag

vişinul de la fereastră a înflorit peste noapte.