Marea expediţie

FOTO: Lucian Petru GOJA

Mă aflu în faţa marii expediţii

voi părăsi închisoarea - am ajuns să o iubesc

în cele treizeci de zile şi treizeci de nopţi de claustrare

m-am transformat încet într-o creatură necunoscută

sensibilă la razele soarelui & cu pielea umedă greţoasă

un soi de râmă de apartament

declaraţia pe proprie răspundere, crema cu protecţie UV 50+,

lentilele de soare, mănuşile, masca, rucsacul cu bufniţe

gata

voi merge până la capătul străzii

locul unde se termină universul

închid uşa în urma mea. simt

că ar fi mai firesc să potrivesc o stâncă în faţa gurii peşterii

în care carnea îmi putrezeşte de la o zi la alta

cobor treptele cu teamă şi nerăbdare

picioarele îmi tremură incontrolabil

ca în faţa unui viitor imposibil de prevăzut

ca şi cum aş trăi din nou prima zi de şcoală

cu funde în păr şi flori în mână

un soare de iulie mă întâmpină de după de uşa blocului

copacii au frunze timpul pare să se fi compactat

mă întreb oare ce zi e azi

nimeni pe stradă şi-mi pare că în curând

iarba din faţa blocurilor va înghiţi trotuarul

apoi ca un zvon care se răspândeşte cu repeziciune

independent de voinţa celui care i-a dat naştere

va cuprinde drumul şi biserica şi şcoala

în curând totul va fi verde copaci se vor înălţa

pe acoperişurile blocurilor şi mierlele îşi vor face cuiburi

la ferestre

iar oamenii ca nişte furnici într-un muşuroi

vor sta ascunşi în apartamentele lor

cutiuţe cu geamuri prin care

păsările vor privi curioase la reality-show

mierla-mamă îi va spune mierlei-pui: uite, aşa arată un om

are două mâini, două picioare şi a crezut o vreme

că stăpâneşte lumea

iar mierla-pui va întreba atunci: mamă, 

putem lua unul acasă?