 |
| FOTO: Lucian Petru GOJA |
plouă.
ascult
picurii cum cad pe pervaz unul după altul.
ai
zice că e un cântec plictisitor
repetat
la infinit.
un
strop acum un strop peste trei secunde şi încă unul tot peste
atât.
dar
nu. dacă asculţi atent vei observa
că
ritmul se schimbă ca în solo-ul de baterie
al
unei piese rock
în
faţa scenei o mierlă se pierde în inflexiuni de jazz
ca după o jumătate de sticlă de votcă, dată peste cap.
ziua
începe cum nu se poate mai bine, îmi spun
îl
ascult pe Cosmin Perţa recitând pe youtube
e
o zi perfectă pentru poezie, îmi spun
o
zi perfectă pentru a socializa pe youtube
pitită
pe canapea ca în veşnicul loc de pedeapsă
aştept
ca lumea să renunţe la vise
aştept
ca
luminile să se aprindă la ferestrele din blocul de vizavi
şi
în dreptul numelor de pe mess să se aprindă bulinele verzi
aştept
să
mă trezească şi pe mine cineva
din
somnul prea lung şi agitat
(ca
dormit după un chef de pomină
când
ai gura uscată şi amară)
să
îmi spună cu o voce calmă
şi
zâmbitoare: efectul fluture nu există
niciun
om pe lumea aceasta nu mănâncă lilieci nefierţi
niciun
om nu a murit de când ai adormit tu
afară
e soare şi bine
copiii
te aşteaptă la joacă.
deschid
ochii: sunt tot pe canapea
şi
plutesc în mijlocul camerei pline de apă.
Niciun comentariu: