Copilărie

FOTO: Lucian Petru GOJA

Gara asta are mirosul prafului din drum

fierbinţeala lui simţită pe picioarele goale

pe când mâncam căpşune pline de nisip

şi îngiţeam cireşe cu sâmburi cu tot

culese din spatele casei bunicilor

pe când mă jucam chinuind omizi păroase

în culorile curcubeului

gara asta îmi aminteşte de cenuşa caldă

în care îmi afundam picioarele julite

gara pe care anii nu au schimbat-o

se luminează toată când apari la capăt de peron

punct albăstriu în ceaţă ce creşte tot mai mult

trupul tău atletic alergând spre mine

privirea ta e privirea copilului uimit

că şi-a găsit jucăria preferată

după ce o rătăcise prin vecini

te iau de mână ai palma lipicioasă

urmele de căpşune încă nu s-au şters

mă descalţ de sandale mă priveşti amuzat

te vede lumea, îmi spui cu jumătate de gură

găsesc o baltă păşesc în ea fără să stau pe gânduri

nu-mi doresc să fiu doamna ta

sunt un copil uitat într-un corp expirat

vreau să vânez furnici împreună cu tine.