Oraşul în care totul se cumpără

FOTO: Lucian Petru GOJA

Nu dispera, omule

lumea e atfel decât ai crezut

promisiunile ţin loc de hrană zilnică

„ceea ce voi face” se confundă cu „ceea ce am făcut”

nicio pedeapsă nu îi poate atinge

pe cei care transformă entuziasmul în scârbă

ca nişte magicieni de la circul ambulant

după o vreme nimeni nu le mai ţine minte minciunile

ele pot fi folosite ca noi

fructe proaspete bune de lăudat

bune de smuls emoţii şi voturi

săruturi umede de la bătrâne cu dulceaţă pe degete

şi strângeri de mâini tremurate de la bătrâni cu nod în gât

oraşul viitorului e un castel de hârtie

hârtia ziarului vândut pe bani mulţi

pe care îl citeşti mergând pe stradă

atent să nu-ţi rupi piciorul într-o groapă

să nu-ţi cadă o bucată de acoperiş în cap

să nu te calce o maşină în intersecţie

viaţa nu are un preţ prea mare

în oraşul în care totul se cumpără.

E frumos oraşul acesta, spun ei

flori şi aer curat şi băncuţe

totul este prea scump, spui tu

nu doar milioanele rătăcite prin buzunarele largi

ale pantalonilor Armani călcaţi la dungă

ci şi săruturile umede şi nodurile în gât

părul ridicat şi tremurul vocii şi enervarea

umilinţa şi dezamăgirea cruntă şi ura

suspiciunea şi disperarea şi spaima

şi tot ce am devenit noi

locuitorii acestui oraş

care cândva eram oameni.