Copilăria are gustul dulceţii de prune cu rom
pe care o întindeam dimineaţa pe felia de pâine cu unt
soarele lăsa pete pe muşamaua cu flori
răzbăteau ştiri din radioul vechi
pe ascuns furam câte o lingură
şi o savuram lângă paharul cu lapte.
Copilăria are chipul bunicii
cu părul zăpadă şi vocea blândă
mâinile ei uşoare mângâiau tandru
uneori chicotea la şotiile noastre
nu râdea niciodată în hohote.
Copilăria se simte ca vântul
trecându-mi prin plete când goneam cu bicicleta
în urma bunicului spre oraşul cel mare
o aventură ca în cărţile mirosind a hârtie veche
din biblioteca familiei.
Copilăria are mirosul roşiilor furate din grădină
într-un sfârşit torid de vară
mâncate cu poftă în spatele casei
ca fructul interzis.
Copilăria are culorile tari
ale omizilor păroase
pe care le vânam jucăuş prin frunze
în vacanţele de vară.
Copilăria are sunetul muzicii rock
care se asculta în familie
şi nostalgia pozelor vechi
cu oameni tineri şi îndrăgostiţi
cu fuste mini şi pantaloni trapez.
Copilăria e un abur o ceaţă
care persistă în unele dimineţi
peste casa noastră peste mintea mea
peste privirile pe care ni le aruncăm
unii altora.
Niciun comentariu: