vreau să te cufund într-o plapumă pufoasă de visuri strălucitoare
să te curăț de griji și de spaime
precum o gospodină dă cu aspiratorul prin ungherele casei
în timp ce copiii i se împleticesc printre picioare
să-ți eliberez sufletul din capcanele vânătorilor de succese
ca un pădurar în postul Crăciunului
îmi povestești cum ți-a mers ziua
te citesc ca pe o rețetă de prăjitură rămasă de la bunica
la atâtea kilograme de disperare
se cer atâtea grame de vorbe bune, atâtea mângâieri
și atâtea minute de privit ochi în ochi
mă strecor în pupila ta fac inventarul amintirilor noastre împreună
le șterg de praf. ele strălucesc precum
ambalajul antidepresivelor uitate pe noptieră
ți le arăt cu un zâmbet timid. și mâine e o zi, îți șoptesc
îți voi sta alături. port sub braț
cartea de rețete a bunicii, ea n-a dat niciodată greș.
în bucătărie, ca și în farmacie, e important
să măsori exact cantitatea de fericire de care ai nevoie
pentru a putea să reziști încă o zi.
Niciun comentariu: