Ne inventam propria istorie în noaptea aceea alcoolizată

 

FOTO: Lucian Petru GOJA     

Era o noapte a dorințelor ascunse

luna se reflecta în asfaltul ud

sub tălpi ne sclipeau diamante

părul tău era o coroană de aur

vorbele tale sigure ca ale unui suveran

pașii noștri aveau o lentoare căutată

timpul se dilata lângă zidul cetății

noi ne inventam propria istorie

în noaptea aceea alcoolizată

dragostea noastră părea însuși începutul orașului

ne atingeam ușor mâinile și

ne așteptam ca marii maeștri să ni le picteze

tu îmi citeai o poezie de pe ecranul telefonului

eu îmi ascundeam bine gândul puternic ca un sceptru:

noaptea asta nu o voi uita niciodată.

eram atentă la fiecare gest al tău

ca un angajat prăfuit de la arhivele naționale

mirosul Săsarului, poarta veche de metal, punga de gunoi de pe zid

apoi Wunder-Baum-ul și stelele reflectându-se în parbrizul ud

mâinile tale mângâind volanul ca un trup de femeie

clinchetul paharelor în urechi și gustul berii pe limbă

era o noapte când dorințele puteau fi exprimate

dar tu te-ai grăbit să-mi spui noapte bună.