FOTO: Lucian Petru GOJA |
stăm unul în faţa celuilalt fără să ne vedem
între noi măştile un paravan de plastic
şi timpul ca o gură duhnindă de animal de pradă
buzele noastre lucesc promiţător
întinzându-se peste dinţi ca focile la soare
nicio bucată de piele în bătaia luminii
umbra e ademenitoare ca un păcat interzis
ochii se fac linii între silabele
compuse din mine şi tine
strălucesc ca două jumătăţi de lămâie
sub soarele iernii mediteraneene
jumătate din tine e amintirea mea
despre un bărbat cu gura de plantă carnivoră
jumătate din tine muşcă din receptaculul meu
un fluture se zbate între dinţii amintirii mele despre tine
între noi acelaşi zid de plastic mat
ca o rasă neagră de călugăr
mâinile noastre se agaţă de el spasmodic
cu degete de colţi hulpavi
obrazul alb ca o gleznă de domnişoară
oftatul ca un spasm orgasmic
amintirea e blana caldă a animalului blând
care se ridică şi coboară în ritmul respiraţiei
planta carnivoră secretă lichidul mortal
fluturele sinucigându-se se desfată.
Niciun comentariu: