 |
| FOTO: Lucian Petru GOJA |
mă smulg din tine
cum smulge mama o buruiană din grădină
pe rădăcini rămân bulgări de pământ
râme melci insecte
sânge negru închegat
dacă mi-aş tăia două degete durerea
ar exploda în capul meu ca artificiile
în noaptea de anul nou
când cerul se reduce la bucata cu steluţe multicolore
şi viaţa e pusă între paranteze.
zidul din ochii tăi mă înconjoară ca o celulă
am cunoscut lumea
cum o cunoaşte leul fătat la grădina zoologică
scot mâinile printre gratii primesc un capăt de os
un bătrân îmi povesteşte despre savană.
nu dau sfaturi în dragoste nu vreau să ştiu
detalii despre viaţa de cuplu a altora nu
părăsesc cuşca trişând.
ai venit spre mine
ca un oaspete cu care petreci
câteva ore perfecte
râs joacă mărturisiri mângâieri
în relaţia asta
am rămas să spăl singură farfuriile murdare
între noi atracţia şi temerile
plutesc ca o pâclă de sticlă
din ea ies uneori la lumină
cuvinte neaşteptate gesturi cu miez
de abia târziu aflu
că ele nu înseamnă nimic
(sexul îndepărtează oamenii
ar trebui să ne extirpăm organele genitale
să ne dăm foc trupurilor
să le tocăm răbdători ca pe vinete
să ne rămână doar mintea ochii şi inima
atunci poate că despărţirile
ar dispărea din vocabularul nostru
ca un termen arhaic
folosit doar de muzeografi).
Niciun comentariu: