 |
| FOTO: Lucian Petru GOJA |
am tensiunea crescută
de la punctele de suspensie
pulsul accelerat
de la lecţiile de morală primite pe facebook
corpul sleit de la
curele de slăbire începute în preadolescenţă
deznădejdile bulimice dintotdeauna
am uitat să zâmbesc
muşchii gurii blocaţi într-un rictus
urmele măştii de fier întipărite în carne
încă îmi amintesc sărutul nostru, ţi-am spus
dar tu crezi că doar bătrânii rememorează
la infinit întâmplări de demult
corpul meu eliberat din armură
vulnerabil în lenjeria scumpă de dantelă
economiile mele de-o lună
dar tu crezi că eşti prea bătrân să faci asta
implicit şi eu am dedus
îmi arunc la container lenjeria sexy nou-nouţă
dintr-o dată ridicolă
dragostea nu e niciodată ridicolă îmi spun
mă agăţ ca de un colac de salvare
dar tu eşti prea bătrân
ca să te pot învăţa asta.
feminitatea mea are clitorisul tăiat
am mai multă încredere în necunoscutul de la semafor
decât în mine însămi
am învăţat să-mi plec privirea
când trec pe lângă un bărbat străin
să nu-mi citesc defectele în ochii lui
mi-am făcut lobotomia fostelor iubiri
nu vreau să ne întâlnim într-un vis comun
tu să te trezeşti dezgustat în cearşaful ud
eu să-mi privesc poza de acum zece ani
găsiţi zece deosebiri între cele două imagini.
credeam că voi îmbătrâni frumos
păr alb pălărioară bluză cu trandafiraşi roz
paharul de lichior într-o mână rujul pe buze
văzusem eu nişte babe nemţoaice într-un film
pline de vervă spuneau glume porcoase
nu babele noastre cu doamne-doamne în gură şi vânătăi pe genunchi
nu vecina mea camera de supraveghere a blocului
dar poate că scenaristul era fumat şi
trandafiraşii roz nu există
după o vreme suntem toţi depresivi şi inutili
piese de lego pe podea
în care te împiedici când ţi-e lumea mai dragă.
Niciun comentariu: